Moda în epoca fanariotă: între Orient și Occident

Zona geografică, istorică şi culturală a Levantului, respectiv aria situată pe malurile Mediteranei Orientale şi ale Mării Negre, în Orientul Apropiat, Caucaz şi Balcani, este locul de origine al marilor civilizaţii – asiriană, babiloniană, egipteană, bizantină, greacă şi otomană – locul de origine al celor mai multe inovaţii culturale, al științelor și al artelor.

Ca urmare a deschiderii relațiilor dintre Franța și Înalta Poartă, în prima jumătate a veacului al XVI-lea, mai ales ca urmare a bătăliei de la Mohács (29 august 1526) care va asigura libertatea religioasă a creștinilor din Levant și a facilităților comerciale avută în zonă de occidentali, va fi consacrat și conceptul de „țări ale Levantului”.

Țările Române aflate la frontiera dintre Orient și Occident, sau, cum s-a spus, „la porțile Levantului”, au fost un punct de contact permanent între cele două mari arii culturale. Felul în care au fost asimilate în spațiul românesc elementele istorice, culturale, modul de viață, religia, este redat, în primul rând vizual, cu ajutorul artei.

Între artele vizuale, cel care la prima vedere transmite epoca, modul de viață, treapta socială, nivelul cultural, gustul pentru frumos, starea civilă, apartenența religioasă,s.a., este costumul.

Raportându-ne la spațiul românesc, costumul povestește istoria Țărilor Române, modul în care s-au raportat deopotrivă la lumea orientală și la cea occidentală.

Cele mai multe informații le avem de la artefactele păstrate în muzee și studiate de specialiști, dar și de la cei care au călătorit în acestă lume românească, fascinați de sincretismul artelor orientale și occidentale la țărmul vestic al Mării Negre. Mărturiile scrise în jurnale sau în schițe de călătorie de memorialiştii străini ce au vizitat ţinutul în secolele XVIII și XIX, precum Jean Étienne Liotard, Louis Dupré, Luigi Mayer, Sir Robert Ker Porter, August von Henikstein, sau de plasticieni occidentali precum Auguste Raffet, Charles Doussault, Michel Bouquet, Dieudonné Auguste Lancelot, Anton Chladek, reliefează, în primul rând, frumusețea și complexitatea costumului.

Muzeul Municipiului Bucureşti este cunoscut pentru ampla şi variata sa colecţie de costume ce acoperă o perioadă de câteva sute de ani, începând veșminte fanariote şi terminând cu toalete complete din secolele XIX şi XX, cu bijuterii şi accesorii vestimentare. Deși mult timp blamată de istorici,epoca domniilor fanariote a intrat în conştiinţa naţională prin beneficiile cultural-artistice pe care le-au adus foştii dragomani greci ai Sublimei Porţi deveniţi vremelnici bey în Ţările Române.

Veșmintele erau admirate în saloanele elitelor moldo-valahe

În veacul fanariot, veșmintele, prin opulenţă, cromatică şi monumentalitate erau remarcate și admirate în saloanele elitelor moldo-valahe. Gustul desăvârşit al costumelor, cromatica, fineţea texturilor, impresionau pe cei mai exigenţi critici ai schimbătoarelor mode occidentale. Aceşti principi, creştini ortodocşi, se considerau moştenitorii basileilor şi, după puterile, averea şi gradul de educaţie al fiecărei familii, continuau tradiţiile fastului aulic deprins la curtea Paleologilor şi Comnenilor. Bogăţia şi luxul exorbitant, epatant, îi ajutau să se impună în faţa curţilor domnitoare din ţările învecinate şi a oaspeţilor străini cu sânge albastru.

O expoziție temporară este binevenită pentru publicul cunoscător sau nu al vieții și modelor de odinioară. Poate fi, în același timp, o sursă de inspirație pentru designerul care se află în fiecare dintre noi. Pot fi admirate în ansamblu şi prin detalii bine alese, rochii confecţionate din catifea sau brocart, decorate abundent cu broderii de fir, pentru jupânese şi jupâniţe, anterie de cutnie, pipiri (haină cu sau fără mâneci, cu poale lungi şi mult încreţite la spate) ciupage din borangic cusute cu fir metalic, fermenele şi cepchene (fermenele cu mâneci lungi și despicate) al căror piept şi spate era minuţios decorat cu măiestre cusături cu model fitomorf, ilice, şalvari sau poturi de arnăuţi şi surugii, fesuri cu lungi canafi, şaluri de caşmir, foarte prețioase, ce se transmiteau din generație în generație. Încălţările fine din catifea, în nuanţe rafinate: imineii din piele decoraţi cu broderii de fir, meşii boierești, de asemenea cu nişte fine ornamente de fir, papucii din catifea decoraţi cu perluţe şi broderii de fir sau greoii nalâni, narghilelele și pernele pe care stăteau tolăniți boierii, bijuteriile, vin să susțină ideea de culoare, strălucire, fast.

Toate aceste autentice și inestimabile piese de costum și accesorii pot reînvia o lume apusă prin intermediul scenografiei muzeistice. Stampele cu tipuri sociale, portrete de principi și de jupânițe, arta plastică, obiectele de uz casnic din aceste vremuri trecute, arta decorativă, armele, scenele de gen, toate completează tabloul Bucureștiului fanariot și al celui de tranziție spre Occident, al elitelor și almahalagiilor care au trăit în acest spațiu urban levantin.

Ulysse de Marsillac îşi amintea, pe la mijlocul secolului al XIX-lea de fastuosul costum al doamnelor din epoca fanariotă, deplângând decăderea portului oriental şi moda contemporană lui. Într-o descriere a vesmintelor levantine acesta spune: „Peste părul plin de cosiţe acestea pun, cu mândrie, un mic işlic, acea bonetă de blană pe care o împodobesc cu râuri de diamante prinse cu o agrafă de smaragde”.

Expoziția tematică „Moda la porțile Levantului” este deschisă la Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu), în perioada 27 octombrie 2022 – 26 martie 2023.

_{Foto sus: Prințesa Elena Suțu, îmbrăcată în veşminte orientale. Portret de Louis Dupré}