Scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, arestată după fuga din țară a fostului soț

Henriette Yvonne Stahl s-a născut la 1 septembrie 1900 în localitatea Saint Avald în regiunea Lorenei din Franța, mama sa fiind Blanche Alexandrine Boeuve, profesoară de liceu, iar tatăl, Henri Stahl, scriitor, fondator al Poștei Române, stenograf șef al Parlamentului, prieten apropiat al lui Nicolae Iorga.

În anul 1901, familia s-a stabilit în România, unde a dobândit cetățenia română. La nașterea Henriettei, medicii au considerat-o „neviabilă”, iar copilăria sa a fost marcată de o sănătate fragilă și de greutăți financiare, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.

Din cauza problemelor de sănătate, Henriette a început școala târziu, la vârsta de nouă ani, urmând liceul în regim privat. Henriette Yvonne Stahl a fost înscrisă și la Conservatorul de Artă Dramatică, făcându-se remarcată în „Instinctul de Kiestenmäker”, pe scena Teatrului Național din București, la examenul de absolvire. Numeroase cronici au prezentat-o ca un nou talent, dar ea nu a activat în domeniul actoriei.

În anul 1918, a fost trimisă de părinți să locuiască la țară, în familia ordonanței tatălui său, Iordache Dumitru. Soția acestuia a devenit modelul personajului principal din romanul „Voica”, publicat în revista „Viața Românească” în 1924. Deși nu a câștigat concursul de debut organizat de ziarul „Dimineața”, romanul „Voica” a atras atenția criticilor literari, printre care Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu. Cartea oferă o viziune naturalistă, neidealizată asupra lumii rurale și a fost distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români.

Devenită cunoscută în lumea literară, scriitoarea Henriette Yvonne Stahl a frecventat cenaclul „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu. De asemenea, în somptuoasa casă a părinților săi, tânăra scriitoare a făcut cunoștință cu numeroase personalități ale vieții culturale românești: Ion Minulescu, Cella Delavrancea, George Enescu, Martha Bibescu, Milița Petrașcu. L-a cunoscut și pe Brâncuși în atelierul său, a fost o prietenă apropiată a Reginei Maria, a purtat lungi discuții cu scriitorul Panait Istrati. Alte opere literare notabile ale Henriettei Yvonne Stahl sunt: „Mătușa Matilda” (nuvele, 1928), pentru care a primit Premiul Femina –Văcărescu, și romanele „Steaua robilor” (1934), „Între zi și noapte” (1942), „Marea bucurie” (1947).

Henriette Yvonne Stahl a fost căsătorită cu poetul Ion Vinea, după 14 ani a divorțat și s-a recăsătorit cu romancierul Petru Dumitriu. În 1960, Petru Dumitriu a fugit din țară, iar Henriette Yvonne Stahl, deși divorțase și era bolnavă de inimă, a fost arestată şi acuzată „de complicitate la infracțiunea de trădare de patrie şi omisiune de denunț”. Aflată în detenție timp de un an, a fost eliberată numai după ce i s-a impus să semneze în revista „Glasul patriei” mai multe articole de demascare a fostului soț.

Fiindu-i interzisă publicarea timp de trei ani, Henriette Y. Stahl s-a dedicat traducerilor, cum făcuse și anterior când a tradus cu mult talent „Forsyte Saga” de John Galsworthy, „La răscruce de vânturi” de Emily Brontë, a continuat cu „Gora” lui R. Tagore. Ulterior, a continuat să scrie și să publice lucrări literare: „Fratele meu, omul” (1965), „Nu mă călca pe umbra” (1969), „Orizont, linie severă” (antologie poetică, 1970), „Pontiful” (1972), „Martorul eternității” (1975), „Lena, fata lui Anghel Mărgărit” (1975), „Drum de foc” (1981). Pe lângă proza în limba română, a scris și tradus romane în limba franceză, inclusiv propriile cărți publicate în Franța.

Scriitoarea Henriette Yvonne Stahl a murit la 25 mai 1984.

_{Foto sus: Henriette Yvonne Stahl, pe o carte poștală aflată în colecția Bibliotecii Academiei Române, Cabinetul de Stampe, cota 48837 (© Wikimedia Commons)}