Ținuta masculină în epoca Regelui Soare

La Curtea Regelui Ludovic al XIV-lea, ținuta masculină era alcătuită la bază din trei piese: juste-au-corps (jachetă lungă până la genunchi, croită pe corp)¹, jiletcă sau vestă și pantaloni (culotte), care, din 1670, au fost înlocuiți cu pantalonii până la genunchi.

Se remarcau anumite semne distinctive, prin decorarea jachetei, precum galoanele și o mulțime de nasturi metalici, care arătau rangul nobiliar al purtătorului, dar și prin culoarea stofei și a căptușelii, care trebuia să fie vizibilă la guler, manșete sau la poalele întoarse ale jachetei.

Perucile sau peruque á Crinière², din păr de om sau de cal, uneori mai lungi pe umărul stâng, au reprezentat o modă bărbătească de aproape un secol. Nu se purta barbă, fața era rasă întotdeauna. Pe cap se purta pălăria cu bor îndoit, în tricorn, accesorizată cu pene de struț.

Efectul somptuos și rafinamentul eleganței masculine erau reprezentate de cămașa cu manșete și guler din dantelă, adunată în partea din față, sub bărbie, formând jaboul, „încrețit vertical și prins cu o fundă și o bijuterie”³. Vesta sau jiletca era de aceeași lungime cu jacheta (juste-au-corps) și era decorată cu broderii elaborate.

Stilul de jachetă al modei de secol XVII avea mâneci tubulare, terminate cu manșete ample, buzunare mari, aplicate lateral, ornamentată cu nasturi metalici, rânduiți paralel pe ambele părți de închidere a jachetei, și cu șliț la spate, care se purta cu colț întors, pentru a se vedea dublura sau căptușeala. Exista o diferență, în funcție de rang și grad nobiliar: „jacheta brodată cu fir putea fi purtată doar cu permisiunea regelui (á brevet)”⁴.

În picioare se purtau ciorapii lungi și cizme scurte, până la glezne, sau pantofi cu limbă și „funde în aripi de moară”⁵, cu tocuri pătrate. Ca semn distinctiv, pantofii nobililor aveau tocul roșu, un privilegiu al acestei clase. Bastonul, mănușile sau manșonul legat în talie erau semne de respectare a codului vestimentar. Nu lipseau bijuteriile, bărbații completându-și outfitul cu inele și broșe, de regulă din pietre prețioase.

Portretele regelui: călătorie în moda timpului

Comparat cu soarele sau cu zeul Mercur, Regele Ludovic al XIV-lea întrupează în perioadă idealul de frumusețe umană. În portretul oficial realizat în 1701 de pictorul regal Hyacinthe Rigaud, rolul monarhului absolut „era semnalat nu de coroană, ca în trecut, ci prin supradimensionarea capului cu peruca leonină”⁶. Somptuos și impunător, considerându-se cel dintâi actor pe scena istoriei, „în fața publicului, regele uza de mijloacele teatrale: perucă, tocuri, haina de efect, atitudini studiate”⁷.

Într-o pictură din 1667, vestimentația lui Ludovic al XIV-lea impunea luxul vestimentar, sugerând puterea și măreția monarhiei. În întrevederile cu membri ai Academiei Franceze de Științe, regele poartă un juste-au-corps brodat, din mătase, și pantaloni bufanți, din catifea, până la genunchi. Fizionomia era completată de nelipsita perucă voluminoasă și greoaie, cu bucle rigide, revărsată pe umeri și pe spate, iar pe cap poartă pălăria din fetru moale, cu calotă moderată, cu boruri răsfrânte în sus, în trei colțuri (practică ce purta denumirea de „armarea” borurilor), bordurată cu fir de aur și accesorizată cu penele de struț. Culorile roșu-stacojiu, auriu, alb și negru transmit rigoarea etichetei de la Curte și comunică statutul regelui, de stăpân al casei regale și monarh absolut.

O eleganță sobră afișa ministrul său de finanțe, Colbert, care poartă ținute întotdeauna all black, asortate cu discreție elaborată, cu jabou și manșete din dantelă.

Ținuta vestimentară bărbătească se diferenția în funcție de eveniment sau de momentul zilei: pentru activitatea de zi de la palat, piesele vestimentare erau accesorizate cu broderii, danteluri fine și bijuterii, iar pentru vânătoare, de exemplu, ținuta era confecționată din materiale mai simple. Putem remarca rigoarea și codul vestimentar în care totul era bine reglementat în stilul francez, care s-a amestecat cu formalismul spaniol, după căsătoria lui Ludovic al XIV-lea cu prințesa Spaniei, Maria Tereza, în 1660.

Acest text este un fragment din articolul „Modă, etichetă și ceremonial de curte în vremea Regelui Soare”, publicat în numărul 252 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.

_{Foto sus: Plimbarea regelui, alături de curtenii săi, în grădinile Palatului Versailles; detaliu dintr-o pictură de Pierre-Denis Martin, realizată la sfârşitul secolului al XVII-lea (© Getty Images)}

Note:

_{1 Adina Nanu, Artă, stil, costum, Ed. Noi Media Print, București, 2006, p. 139.}

_{2 Marnie Fogg, Moda, istoria completă, Ed. Rao, București, 2015, p. 91.}

_{3 Nanu, Artă, stil, costum, p. 138.}

_{4 Ibidem, p. 139.}

_{5 Ibidem, p. 139.}

_{6 Ibidem, p. 136.}

_{7 Ibidem, p. 136.}