Tancurile T-34 cumpărate de Gheorghe Gheorghiu-Dej din Uniunea Sovietică

Ziua de 25 octombrie 1944 a fost cea în care s-a terminat cucerirea României și un nou stat a fost inclus în lagărul comunist, teoretic pentru vecie. Mulți români încă mai repetă că înainte era mai bine, dar neamul a fost practic transformat în rob ideologic ce trebuia să lupte până la moarte pentru extinderea ideologiei la nivel mondial. Conta numai ideea și nu viețile oamenilor.

Realizarea revoluției mondiale nu se putea face fără existența unei mari cantități de armament și Gheorghe Gheorghiu-Dej a început să achiziționeze tehnică de luptă din Uniunea Sovietică sau din Cehoslovacia, un arsenal al lagărului roșu, în paralel cu dezvoltarea producției locale de arme și muniții.

Tancul era principalul instrument al expansiunii comuniste și au fost făcute comenzi mari de blindate T-34 din varianta dotată cu tun puternic de calibrul 85 mm. Proiectilele erau capabile să distrugă orice blindat al vremii deoarece tunul de la bord avea origini antiaeriene și folosea muniție specială. Mașinile au costat o avere, dar încă nu sunt cunoscute eforturile valutare sau în produse. Muniția de la bord era importată și era o marfă cu destinație specială, ceea ce înseamnă că era deosebit de scumpă.

Se poate scrie că au fost utile pentru apărarea patriei și efortul merita, dar trebuie să se observe că România populară era înconjurată numai și numai din state socialiste și nu prea avea cu cine să lupte. Autoritățile de la București făceau planuri să invadeze Turcia, Grecia sau Austria. Tancul este o mașină pretențioasă și necesită o îngrijire specială pentru a fi în permanență în stare de funcționare.

Mașina trebuie să fie verificată, reparată sau modernizată în ateliere speciale, bine dotate. Sunt necesare și ateliere mobile pentru îngrijire în condiții de front și mecanici pricepuți însoțesc de la distanță blindatele în ofensivă. Adăposturi speciale trebuie să asigure cel puțin protecția împotriva precipitațiilor, apa fiind un mare dușman al metalului deoarece generează rugină sau afectarea aparaturii electrice.

Industria românească a fost obligată începând din anul 1961 să execute modernizarea mașinilor blindate și acestea au primit instalații care să permită forțarea cursurilor de apă, ceea ce însemna că se pregătea trecerea la ofensivă împotriva lagărului capitalist. Au fost pregătite butoaie cu combustibil suplimentar pentru mărirea autonomiei mașinii, ceea ce însemna în mod sigur pregătirea în vederea trecerii la atac.

Rezervoarele din interiorul cutiei blindate aveau un volum de 557 l de motorină și aceasta trebuia să fie filtrată astfel încât să nu conțină impurități. Motorul trebuia să fie în permanentă stare de funcționare deoarece era greu de verificat în cazul blocării. Autoritățile au considerat că în condiții de război autocisternele ajung greu la unitățile în mișcare rapidă sau sunt distruse de către inamic și se impune adăugarea unor rezervoare exterioare care să permită mărirea autonomiei mașinii militare. A fost sporit volumul de combustibil cu încă 380 l și astfel s-a ajuns la parcurgerea unei distanțe de până la 400 km pe drumuri bune.

Tancul avea nevoie de motorină de vară, dar exista și o variantă de iarnă pentru a face față condițiilor de îngheț. Dispunea de un încălzitor special pentru motor și din 1961 s-a trecut la înlocuirea variantelor din import cu cele asamblate în industria națională. Se făcea astfel o economie, dar mărfurile realizate nu aduceau vreun venit populației. Au fost schimbate și filtrele de ulei, ceea ce a permis creșterea volumului de ulei cu un litru. Fiecare mașină necesita un plin de 77 l. Au fost schimbate după 1961 și stațiile radio.

Ordinul de începere a acțiunilor militare a tot fost amânat, dar masele de T-34 au fost ținute pregătite pentru orice eventualitate, ceea ce a însemnat cheltuieli mari. Au fost casate după 1989, tancurile renumite în ultimul război mondial fiind complet depășite de evoluția tehnicii militare. Poporul român a plătit scump fanteziile liderilor comuniști de cucerire a întregii planete în numele unei ideologii ce nu avea nici cea mai mică legătură cu fericirea neamului și cu ideea de progres. Tancul este acea mașină care consumă și distruge și este o cumplită povară atunci când sunt achiziționate și folosite în masă.

_{Foto sus: Tanc T-34 distrus în apropierea Mării Nege (© Das Bundesarchiv Bild 169-0017)}