Tancurile lui Stalin, distruse în iunie 1941

Iosif Stalin a demonstrat o ură feroce împotriva lumii libere și comunitățile ce primeau eticheta de fasciste sau naziste urmau să fie nimicite fără milă și îndurare. Era și normal să fie cultivată această cruzime ideologică din moment ce trupele invadatoare au comis mari atrocități pe teritoriul sovietic. Centrul de putere de la Moscova a continuat să cultive prin aparatul de propagandă dorința de cucerire și exterminare a vecinilor, marele scop fiind cucerirea planetei în numele comunismului.

Liderul de la Kremlin nu putea să fie impresionat de atrocitățile săvârșite de forțele naziste deoarece și unitățile poliției politice, C.E.K.A redenumită din timp în timp, au fost cumplite în relația cu civilii. Comuniștii au fost în război cu populația fostului imperiul al țarilor încă de la preluarea puterii în anul 1917. Altul a fost motivul furiei dictatorului ce se considera unicul moștenitor al ideilor lui Lenin. Istoricii din lumea întreagă n-au vrut să spună adevărul și a rămas ideea că Uniunea Sovietică a fost un stat pașnic, brutal lovit la 22 iunie 1941 de binomul tanc – avion.

Chiar Iosif Stalin a fost acuzat că n-a făcut suficiente pregătiri pentru marea confruntare ideologică, dar cutezătorii au avut curaj numai după moartea liderului comunist să spună acest „adevăr” științific. Armata Roșie n-a fost dotată modern, n-a avut oameni suficienți și nici ofițeri capabili din cauza epurărilor. Mai mult. Cei ce se aflau la comandă erau terorizați de către politruci ce aveau drept misiune să impună punctul de vedere al partidului unic.

Tancuri sovietice distruse de germani

Iosif Stalin a fost supărat din alt motiv în iunie 1941: lovitura lui Hitler a afectat grav armata sovietică. Să alegem doar două exemple de mari unități mecanizate existente în partea de vest a lagărului comunist. Divizia 202 Motorizată avea în structură 102 tancuri, modele cam vechi totuși, și 18 autoblindate și tanchete. Militarii așteptau noi mijloace de luptă, dar ostilitățile au început mai devreme decât era așteptat. S-a intrat în luptă și la începutul lui iulie mai erau disponibile doar opt tancuri și un autoblindat, datele despre cele 12 BA-10 fiind necunoscute surselor ruse. Se poate spune că divizia era pur și simplu nimicită.

Dacă se numără tancurile ușoare și învechite ale marii unități amintite, este evident că Iosif Stalin nu avea talent de mare conducător și a fost normal să nu poată înjgheba o apărare de netrecut la frontiera vestică, mai ales că a avut încredere în cuvântul lui Hitler. Adevărurile științifice scrise timp de decenii de specialiști militari și de academicieni renumiți se confirmă. Liderul de la Kremlin era convins că mărirea numărului de mari unități tactice era suficientă pentru a da tărie unei armate. Această expansiune a dus la o rărire a rândurilor din toate regimentele blindate și astfel valoarea militară s-a redus drastic.

Cazul Diviziei 28 Motorizată demonstrează că planificatorii staliniști au aplicat corect principiul concentrării forțelor și erau disponibile, în iunie 1941, 237 de BT-7 și 69 de T-26. Se adăugau 34 de autoblindate și tanchete. Asaltul german a provocat un dezastru în masa de blindate și au mai rămas 11 tancuri și 6 autoblindate și tanchete.

Exemplele de mai sus poate par prea puține, dar se poate prezenta și situația Diviziei 23 Motorizată. Avea în structură 359 de T-26 și 15 autoblindate. Mai erau alte 19 mașini blindate de luptă cu origini britanice și poloneze, valoarea acestora fiind limitată din cauza dificultăților legate de întreținere. Ciocnirea cu diviziile germane și problemele tehnice au dus la dizolvarea unității mecanizate. Au mai rămas 58 de T-26 și trei tancuri Vickers.

Aceste date prezentate de istorici ruși demonstrează că pregătirile lui Stalin de război au fost din cele mai serioase și o adevărată armada de cuirasate terestre era concentrată în preajma granițelor vestice fără ca ofițerii germani să intuiască amploarea deplasărilor de trupe. Wehrmacht-ul a început asaltul fără să știe potențialul sovietic.

Iosif Vissarionovici Stalin a fost foarte supărat după începerea ostilităților și o furie oarbă l-a dominat până la moarte. Nu-l interesa soarta oamenilor din raioanele vestice și nici măcar a militarilor ce luptau sub ploaia de gloanțe și bombe. Era absolut indiferent de ce se întâmplă cu civilii sovietici și trupele ce luptau sub flamuri roșii n-au avut milă față de cei ce rămâneau sub dominație inamică. Motivul cruzimii împotriva naziștilor a avut legătură cu nimicirea marelui plan de cucerire a întregii Europe printr-un atac de amploare dus cu forțe blindate și aeriene.

Germanii au reușit să provoace un adevărat măcel în efectivele de tancuri și nici personalul instruit n-a scăpat din încercuirile reușite de celebrele Panzere. Nimicirea aviației pe aerodromurile avansate a fost o altă lovitură dată Armatei Roșii. Militarii germani constatau pe teren că mai toate tentativele sovietice de ofensive cu tancuri erau oprite prin acțiuni aeriene, cele în picaj fiind devastatoare prin precizie. A durat până când trupele invadatoare au fost blocate și s-a putut reface industria de armament mutată în grabă spre Siberia. A sosit și ajutor american cu cea mai bună calitate a armelor și a altor mărfuri strategice.

Wehrmacht-ul a distrus în iunie 1941 visul sovietic de cucerire a întregii planete și, chiar dacă până la urmă a căzut Berlinul, timpul obținut de omenire a fost suficient pentru a se ridica un nou zid în calea expansiunii comuniste. SUA era dușmanul ideologic ce reprezenta lumea liberă și spre care se scurgeau persoanele instruite și cele îngrozite de brutalitatea trupelor fanatizate ale Armatei Roșii. A fost absolut normal ca Stalin să fie enervat la culme de atacul german care i-a spulberat orice speranță de îndeplinire a jurământului depus la catafalcul lui Lenin în 1924. Marele strateg Sun Tzu a scris în Antichitate că lovitura dată în planurile adversarului aduce cele mai mari rezultate și armata germană a provocat cel mai mare masacru în tehnica de luptă a Armatei Roșii. N-a existat vreodată în istoria armatelor moderne un astfel de dezastru. Iosif Stalin a declanșat industrializarea forțată pentru a avea fabrici de tancuri și în anul 1941 a rămas fără mașinile de luptă, dar grav era că batalioanele germane erau la periferiile Leningradului și au pătruns în Harkov. Nici chiar Moscova nu era în siguranță.