Stalin și pregătirile de război din primăvara anului 1941
Al Doilea Război Mondial a însemnat o confruntare dorită de centrele de putere pentru sporirea suprafețelor controlate și poftele au mers până la cucerirea întregii planete. Mijloacele mecanizate permiteau o deplasare rapidă în raport cu căruțele și caii armatelor de odinioară. S-a făcut totul pentru atingerea țelurilor stabilite de fanteziile liderilor și energia consumată ar fi fost utilă pentru o cauză nobilă. Nu trebuie însă să se caute logică și compasiune în acțiunile celor ce zic că vor să aducă fericirea maselor.
Uniunea Sovietică era lagărul socialist condus de temutul Iosif Stalin, cel ce dorea să realizeze revoluția mondială și să transforme întreaga omenire într-un imens câmp concentraționar în care să se facă experimente sociale fără precedent la scara istoriei. S-ar fi produs masacre după modelul deja testat în țara muncitorilor și țăranilor, amploarea crimelor fiind sugerată doar de gropile comune de la Katyn.
Liderul de la Kremlin a fost avertizat mereu din surse externe și interne despre pregătirile militare germane pentru atacarea Uniunii Sovietice în vara anului 1941, dar dictatorul nu le-a luat în seamă și astfel Wehrmacht-ul a putut să-și trimită diviziile adânc în teritoriul inamicului ideologic. Istoricii din slujba comunismului au demonstrat că Stalin a fost vinovat de aceste lipsuri, curajul venind însă după moartea asasinului roșu. Oare chiar să fi fost conducătorul partidului unic nepriceput în problemele militare și să fi trăit într-o lume paralelă cu realitatea?
Dacă se ține cont că germanii au ajuns la periferiile Moscovei, este evident că deciziile dictatorului au fost eronate și nici n-a făcut pregătirile necesare pentru apărarea vastului stat. A fost o altă dovadă că un om fără instruire superioară nu poate decât să comită erori cumplite. Istoricii civili și militari l-au acuzat de toate relele și astfel au fost obținute multe titluri științifice. Datele statistice demonstrează însă că Stalin nu poate să fie acuzat că nu s-a interesat de pregătirile militare și au fost publicate datele privitoare la trimiterile de tancuri către frontiera de vest până la 1 aprilie 1941. Unii istorici ruși au avut curiozitatea să numere mașinile de luptă și datele statistice reci îl albesc pe dictatorul roșu. Districtul Militar Vest era cel mai expus loviturii armatei germane și a fost normal să fie trimise blindate necesare formării de divizii de tancuri cât mai mobile.
Erau 408 din modelul BT-7, suficiente pentru a alcătui două mari unități tactice. Tunul de calibrul 45 mm, util în luptele împotriva mașinilor protejate de straturi de oțel și la atacarea infanteriei, a fost urcat și pe T-26. Erau deja deplasate 1.008 exemplare și acestea ar fi alcătuit cel puțin cinci divizii. Ar fi fost ajutate de 169 de tancuri cu două turele, perfecte pentru nimicirea forței vii a inamicului. Regiunea vecină Kiev dispunea de 1.154 de T-26. Dacă se aplică regula că apărătorul are nevoie de trei ori mai puține forțe decât atacatorul, doar aceste blindate amintite erau mai mult decât suficiente pentru sovietici.
Pregătirile Armatei Roșii în primăvara anului 1941
Se înțelege de ce Iosif Stalin era liniștit în ceea ce privește pregătirile Armatei Roșii în primăvara anului 1941. Nici vremea nu era favorabilă pentru acțiuni cu forțe motorizate în perioada topirii zăpezilor și a ploilor din aprilie sau mai. Dictatorul a făcut chiar prea mult pentru dotare și numai mincinoșii din aparatul de propagandă au putut să scrie că nu s-a pregătit pentru încleștarea supremă cu armata statului totalitar vecin. Iosif Stalin avea chiar și surprize pentru germani.
Districtul Militar Vest primea tehnică de luptă nouă și modernă sub forma a 50 de tancuri T-34 și a 95 de KV. Era ceva fără egal în lume în ceea ce privește specia tancuri. S-ar fi putut forma o altă divizie sau să fie întărite cele dotate cu mașini zise ușoare. Liderul de la Kremlin era însă plin de secrete și germanii n-au bănuit amploarea concentrărilor de tehnică de luptă de sub nasul lor. Se știa că se aduce armament din adâncimea teritoriului, dar abia după luptele din iulie au înțeles ce înseamnă o adevărată pregătire de război.
N-a fost uitată nici aripa sudică a viitorului front și au fost deplasate în RSS Moldovenească și în sudul Ucrainei 372 de tancuri BT-7 în diferite variante, ceea ce era copleșitor în raport cu potențialul României. Era imposibil ca micul stat din Carpați să atace pe linia Prutului și germanii nu aveau în regiune forțe motorizate suficiente.
Alcătuirea unei armate moderne pentru acțiuni de amploare implică deplasarea unor cantități uriașe de tehnică de luptă, mașinile militare implicând utilizarea rețelei feroviare pentru a nu se uza prematur. Trenurile erau folosite și pentru aducerea de muniții și combustibil spre bazele cunoscute și spre cele ascunse prin păduri. Substanțele explozive sunt întotdeauna transportate în condiții speciale și lăzile ocupă un volum ridicat.
Infanteria avea propriile necesități și alte eșaloane erau alocate. Armata Roșie era supradimensionată și consuma ca un imens dinozaur resurse în regiuni pustiite. Cu cât soseau mai multe trupe, cu atât efortul sistemului logistic era mai mare și acest consum nu putea să fie întreținut la infinit. Una dintre părți trebuia să atace decisiv și cale de întoarcere nu exista.
Stalin cunoștea caracteristicile tancurilor germane
Dictatorul sovietic cunoștea caracteristicile tancurilor germane și chiar a reușit să importe un Panzer III pentru studierea punctelor slabe. Era informat și despre posibilitățile propriilor blindate. A putut să tragă concluzia că inamicul nu este pregătit pentru o ofensivă de amploare și a dat ordin să fie acumulate noi cantități de armament la frontieră. Ofensiva germană din Balcani i-a dat și un răgaz perfect pentru întărirea unităților de la graniță.
Era absolut normal să nu ia în considerare informațiile privind pregătirile de invazie, trupele germane având prea puțină tehnică motorizată și toată era perimată. S-a spus că n-a făcut pregătiri serioase pentru pararea agresiunii inamice și că avea mai multă încredere în cuvântul lui Adolf Hitler decât în generalii din subordine.
Este adevărat că orice tiran este obsedat să se mențină la putere și vede dușmani peste tot, dar istoricii nu puteau să inventeze o mai mare prostie decât cea despre încrederea în dictatorul de la Berlin. Au fost executați ofițeri înainte și după invazia germană, dar nici bază pe vorbele lui Hitler n-a pus. Care este dovada? Tot tancurile spun adevărul și dacă nu pot vorbi.
Erau disponibile în cadrul trupelor 266 de mașini de tip KV-1, cele ce erau invulnerabile la atacurile cu proiectile antitanc obișnuite și aveau un tun de 76,2 mm ce era capabil să execute tir de la distanță asupra blindatelor sau a armelor anticar. Istoricii au scris mereu că erau puține, dar erau suficiente pentru a forma o divizie grea sau două la nivelul celor mai slabe unități blindate naziste. Importantă este însă în această analiză poziționarea cuirasatelor terestre.
Acestea erau absolut întâmplător în regiunile vestice, procentul fiind de 91,7%. Dacă Stalin nu știa de ce se întâmplă dincolo de frontieră, ar fi fost normal ca trenurile să nu ducă tehnică secretă spre vest. KV-1 era un tanc capabil să înfrunte fără teamă renumitele Panzere, dar nici măcar acesta nu este interesant pentru a combate teoriile despre nepriceperea militară lui Stalin, lipsa de informare și de pregătire. Exact ca la Matrioșka, mai exista o surpriză pregătită de proiectanții sovietici pentru naziști: KV-2.
Era o mașină hidoasă prin formă, dar se ridica la nivelul misiunii pentru care a fost concepută. Protejat de o cuirasă din oțel pentru vapoare, un obuzier de calibrul 152 mm avea drept menire să nimicească orice centru de rezistență inamic. Erau primite la trupe 102 exemplare și spre Japonia nu exista o astfel de cetate mișcătoare. Au fost dirijate spre vest 99 de monștri cu o masă 52 de tone fiecare. Procentul de 97% arată clar că planificatorii de la Moscova se pregăteau de război cu Germania.
Câte tancuri T-34 avea Armata Roșie în primăvara anului 1941?
T-34 a fost un coșmar pentru luptătorii germani și scârțâitul sinistru a rămas în memoria supraviețuitorilor. N-au fost uitate nici șenilele ce striveau oameni și tunuri, tanchiștii sovietici având o plăcere diabolică să nu folosească gurile de foc atunci când constatau că există armament anticar puternic. O oștire primește tehnica de luptă pe principiul dinților rechinului, unele tancuri fiind la unități, alte în teste de recepție și multe în diferite faze de producție.
Armata Roșie avea disponibile, la 1 aprilie, 441 de T-34, echivalentul a trei din cele mai slabe divizii blindate inamice ca număr. Doar, să folosim o expresie dragă celor ce încearcă să minimalizeze dotarea forțelor sovietice, 387 de T-34 se aflau în Districtele militare Kiev, de Vest și Baltic. Reprezentau aproape 88% din ceea ce era în dotarea unităților de luptă la data stabilirii inventarului.
Este evident din această statistică publicată la Moscova în anul 2002 că istoriografia mondială trebuie să renunțe la câteva teze mult dragi istoricilor certați cu adevărul. Iosif Stalin a înțeles că Germania este un pericol prin faptul că are tancuri pe care le-a testat în mai multe campanii. S-a trecut la concentrarea de armament de toate tipurile în cel mai discret mod posibil, ceea ce înseamnă pregătire de război. Armata Roșie avea o adevărată armada de cuirasate terestre în regiunile vestice și erau neglijate cele din Extremul Orient.
Stalin nu l-a crezut vreo clipă pe Hitler că este un prieten sincer al Uniunii Sovietice și blindatele au fost deplasate spre regiunile occidentale. Istoria trebuie rescrisă pentru a fi eliminate minciunile promovate de aparatul de propagandă, numeros și bine plătit timp de decenii pentru a publica numai ceea ce dorea stăpânirea de partid. Este interesant de observat că liderii de la Kremlin au fost de acord cu discreditarea celui care a făcut totul pentru războiul cu lumea capitalistă pentru ca popoarele sovietice și străinătatea să creadă că Uniunea Sovietică a fost un stat iubitor de pace și pozitiv la scara istoriei prin faptul că a nimicit răul nazist. Minciuna nu are limite într-un stat totalitar.
Foto sus: Afiș sovietic de propagandă (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
