Tăblițele votive din aur de la Germisara: ofrande către divinitățile care patronau apele termale
Patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva beneficiază de o suită de piese ce pot sta la baza prestației științifice a oricărui muzeu din țară, dar nu numai. Între acestea, Tăblițele votive din aur de la Germisara ocupă un loc special.
Pentru cine nu știe, Germisara a fost denumirea antică a actualei stațiuni balnearo-climaterice Geoagiu Băi, numele fiind (re)atribuit și de către Nicolae Ceaușescu prin „Legea nr. 2 privind îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România”, adoptată de Marea Adunarea Națională la 18 aprilie 1989 și intrată în vigoare pe data de 25 aprilie același an, după publicarea ei în „Buletinul Oficial” al RSR. Germisara a dispărut de pe harta administrativă după modificările aduse prin Decretul-lege 38 din 23 ianuarie 1990, care a abrogat Legea 2/1989. Și s-a revenit la Geoagiu, respectiv Geoagiu Băi.
Celebritatea, cel puțin din punct de vedere istoric a Germisarei, este dată însă de mai multe descoperiri arheologice și de menționări istoriografice. Ce deține muzeul din Deva este remarcabil și orice națiune s-ar mândri cu asemenea obiecte precum „tăblițele votive de aur de la Germisara”, prezentate acum în cadrul expoziției „Obiecte de tezaur din colecțiile Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva”.
Ofrande către divinitățile care patronau apele termale
„Cele șapte plăcuțe au fost descoperite în cadrul complexului termal roman de la Germisara, localizat azi în stațiunea Geoagiu Băi. Piesele sunt realizate din foițe de aur de 22 k. Decorul a fost executat prin batere pe o matriță de lemn (tehnica au repoussé) și constă dintr-un model plisat dispus în V care acoperă piesele integral sau doar zonele laterale nervurii centrale. Pe cinci dintre cele șapte plăcuțe este inscripționat câte un text în care apare numele divinității și al persoanei care a făcut darul, iar pe două dintre acestea apare și imaginea Dianei, respectiv a unui grup de trei nimfe. Plăcuțele reprezentau ofrande către divinitățile care patronau apele termale de aici”1.
Descoperirea tăbilțelor s-a făcut întâmplător. În anul 1987, Oficiul Județean de Turism Hunedoara a dorit să construiască niște instalații balneare pe un „mamelon” din Geoagiu Băi. Lucrările au debutat în forță, astfel că muncitorii au descoperit pe fundul bazinului natural din „Dâmbul Romanilor” celebrele plăcuțe de aur, șapte la număr, „circa 600 de monede, o statuie de marmură, patru altare sau baze de statui de calcar și alte numeroase obiecte. Au intervenit arheologii Adriana Rusu, Ioan Andrițoiu și Mircea Lazăr de la Muzeul din Deva, care nu au putut să împiedice construirea în fundul cavității a unei piscine de un desăvârșit prost gust”2.
Șase dintre „tăblițele votive din aur” descoperite atunci se regăsesc în expoziția mai sus amintită de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. A șaptea piesă are un statut mai aparte.
În 1991, în revista muzeului devean, Eugen Pescaru specifică că „lucrările de cercetare arheologică din campania din 1990 au îmbogățit inventarul de până atunci al sitului Germisara (thermae) cu încă câteva valoroase piese epigrafice, numismatice și de arhitectură”3.
Ne oprim asupra celei de-a opta plăcuțe votive, ce s-a alăturat celor șapte descoperite în 1987. Descrierea piesei este următoarea:
„Piesa, de formă alungită, tronconică, cu partea inferioară ușor bombată și rotunjită, terminată într-un pinten de formă trapezoidală. La partea superioară, în axul longitudinal, se termină cu un vârf ascuțit și două elemente arcuite, dispuse simetric față de acesta. Pe toată suprafața piesei sunt trasate nervuri paralele, oblice, plasate simetric față de trei nervuri longitudinale. Într-o aedicula, plasată central în partea inferioară a piesei, apar trei personaje feminine, reprezentate până în zona genunchilor, în poziție statică, în semiprofil, orientate spre stânga. Cele trei divinități reprezentate, probabil Nymphae-le, sunt înveșmântate în chiton lung și au părul strâns în coc. O descriere detaliată a acestora este destul de dificilă din cauza stării de conservare a piesei. Plăcuța nu poartă inscripție”4.
Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva
Constituirea, în anul 1880, a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara este un moment esențial de care se leagă și înființarea muzeului devean, într-o perioadă în care crește interesul pentru tezaurizarea trecutului istoric, concretizat, în Transilvania, prin alte demersuri similare, precum înființarea Muzeului Brukenthal în 1817, a Muzeului de Istorie din Cluj în 1859 sau a Muzeului din Alba Iulia în 18865.
Cunoscută multă vreme sub titulatura de Muzeul Județean Hunedoara, din anul 1994 instituția poartă numele de Muzeul Civilizației Dacice și Romane, funcționând în palatul Magna Curia, situat la poalele Cetății Deva, edificiu impresionant prin elementele arhitectonice și stilistice, cu evidente influențe renascentiste și baroce.
Reabilitarea și reorganizarea spațiilor expoziționale a avut în vedere și clădirile în care funcționează secțiile din teritoriu ale MCDR: Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie, Complexul Memorial „Aurel Vlaicu” (localitatea Aurel Vlaicu, oraș Geoagiu), Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad, Complexul de Monumente de la Ţebea și Casa – Muzeu „Avram Iancu” din Baia de Criș.
Acest text a fost publicat în numărul 206 al Revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
Note:
1 Obiecte de tezaur din colecțiile Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, Dosar de expoziție, Deva, 2014.
2 Ioan Piso, Adriana Rusu, Nymphaeum-ul de la Germisara, în Revista Monumentelor Istorice, an. LIX, nr. 1, 1990, p. 9.
3 Eugen Pescaru, Încă o plăcuță votivă din aur descoperită la Germisara (Geoagiu Băi), în Sargetia. Acta Musei Devensis, an, XXUI-XXIV, 1988-1991, p. 663.
4 Ibidem.
5 Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva – Arc peste timp, Dosar de expoziție, Deva, 2017.