Supraproducția de aruncătoare de mine în timpul Marii Crize Economice

Cărțile de Istorie sunt pline de descrieri ale fenomenului de recesiune, epocă în care fabricile sufereau din cauza lipsei comenzilor și, în plus, oamenii erau lipsiți de locuri de muncă, nivelul de trai fiind deosebit de scăzut. A fost absolut normal să fie probleme în economia concurențială și perioada 1929 – 1939 a fost caracterizată de multe lipsuri și nici activitatea în construcții n-a mers, aceasta practic fiind oprită. A fost un rău universal pe care elitele timpului n-au reușit să-l oprească. Se zice că puterile le erau prea limitate în raport cu amploarea fenomenului și nici mintea nu i-a dus spre deciziile corecte.

Realitatea a fost ceva mai diferită decât imaginea concepută de către savanții dornici de ascensiune socială. Problema epocii a fost că fabricile au primit prea multe comenzi, dar produsele acestora nu produceau ceva util în societate. Industria franceză a trecut la realizarea de aruncătoare de mine, o armă cu tragere curbă ce permitea lovirea trupelor adăpostite în tranșee.

Modelul Brandt a devenit din 1927 un reper în domeniul militar și a început să fie copiat cu sau fără licență deoarece era ușor de produs și putea să însoțească peste tot infanteria. A fost livrat până la declanșarea ostilităților cu Germania aproximativ 8.000 de bucăți și fiecare avea 58,5 kg. Nu era chiar tunul săracului deoarece avea nevoie de un mijloc de transport și cerea bombe de 3,25 kg.

Se poate spune că nu era o masă care să afecteze economia mondială precum prăbușirea bursei, dar bombele foloseau o mare cantitate de explozibil în raport cu proiectilele de tun. Gura de foc de calibrul 81,4 mm consuma și 18 lovituri pe minut, ceea ce impunea realizarea unor stocuri serioase de muniții. Militarii n-au fost mulțumiți de efectele bombei și firma Brandt a oferit un dispozitiv exploziv ce avea 6,9 kg, dar era sacrificată bătaia. Se observă că statul francez nu făcea economie atunci când venea vorba de dotarea trupelor.

Industria epocii modela fierul până la nivel de aruncătoare de mine și este interesant de observat că istoricii au scris că n-au fost realizări industriale în perioada de recesiune. Nu luau în considerare savanții jucăriile militare ce erau lungi numai de 1,267 m și puteau fi deplasate în câmp tactic de către soldați.

Problema era că până pe linia frontului trebuia deplasată cu o mașină și altele erau necesare pentru aducerea muniției. Au fost inventate șenilete care să ofere protecție împotriva gloanțelor și a schijelor. Depozitele gemeau însă de guri de foc din ce în ce mai puternice și mai performante, armele din prima conflagrație mondială fiind modernizate sau vândute unor state definite drept aliate.

Armele de mari dimensiuni erau dificil de deplasat și camuflat în pozițiile avansate și atunci au fost realizate aruncătoare de calibrul 60 mm, lungi de numai 72,5 cm. Erau ideale pentru lupta împotriva mitralierelor și pentru oprirea atacurilor de infanterie, debitul de bombe putând să urce la 25 de lovituri pe minut. Se calculase în Franța că necesarul de muniție al unei guri de foc era de 200 de proiectile de câte 1,35 kg fiecare. Statul cerea din ce în ce mai mult oțel și explozibil. Modelul francez a fost copiat în toată lumea și cheltuielile au sporit.

Se zice că economia planetei avea probleme grave, dar fabricile realizau o modernizare rapidă a diviziilor și nu se ținea cont de consumul de materiale. Trebuia cu orice preț să fie mărită puterea de foc a marilor unități de infanterie și mitralierele nu satisfăceau gusturile generalilor deoarece trăgeau numai razant. A fost necesară trecerea la producția de aruncătoare de mine în vederea neutralizării trupelor din enervantele tranșee.

Industria nu mai făcea față comenzilor și istoricii se vaită și astăzi că nu funcționau fabricile. Este adevărat că întotdeauna se poate mai mult și a venit vremea de război. Încă înainte de declanșarea ostilităților au fost testate aruncătoare de mine de calibre mai mari de 100 mm în vederea obținerii superiorității pe câmpul de luptă.

Criza economică a fost pentru oamenii de rând.

_{Foto sus: Pușcași senegalezi antrenându-se cu aruncătoare de mine de 81 mm în Alsacia, la sfârșitul anului 1939 ( © Wikimedia Commons)}