Știați că există o legendă potrivit căreia familia Corvinilor ar proveni din vechea familie romană Valeria Corvina?
Această poveste a fost consemnată la curtea regelui Matia Corvin de către umanistul Antonio Bonfini, secretar și lector al reginei Beatrice de Aragon. În dorința de a susține originea nobilă a regelui, acesta a construit o genealogie cu caracter mai degrabă legendar, potrivit căreia Corvinii s-ar trage din familia romană Valeria Corvina.
În tradiția acestei familii apare Marcus Valerius Corvus, un general și om politic roman din secolul al IV-lea î.Hr., despre care se spune că ar fi fost ajutat de un corb în timpul unui duel cu un uriaș gal. Pasărea i-ar fi distras adversarul, zburându-i prin față, oferindu-i astfel victoria, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.
În octombrie 1486, la curtea regală circula lucrarea „De Corvinae domus origine libellus” („Cartea despre originea Corvinilor”), în care se încerca demonstrarea descendenței regelui din Valerius Messala Corvinus. Potrivit acestei versiuni, un urmaș al acestuia ar fi fost trimis în Panonia pentru a înăbuși o răscoală, iar descendenții săi s-ar fi stabilit ulterior în Transilvania, aducând cu ei numele de Corvin.
Deși această legendă a fost, probabil, pe placul regelui, ea nu a fost niciodată pe deplin acceptată și nici nu s-a răspândit în rândul populației. Emblema nobiliară și numele de „Corvinus”, atribuite mai târziu familiei, au generat de-a lungul timpului numeroase legende, în condițiile în care izvoarele istorice sunt puține și nu confirmă cu certitudine originea acestei familii.
Această genealogie trebuie înţeleasă în contextul Renaşterii, când umaniștii căutau să lege dinastiile contemporane de Antichitatea romană pentru a le conferi legitimitate şi prestigiu.
Practica nu era singulară, ci răspândită în întreaga Europă. În cazul lui Matia Corvin, ea servea atât consolidării autorității interne, cât și poziționării sale în rândul marilor monarhi ai epocii.
Foto sus: Intrarea Regelui Matia Corvin în Buda, pictură de Benczur Gyula, 1919 (© Magyar Nemzeti Galeria)