Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus

În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag (unde se afla sediul comandamentului Armatei a 6-a germane de la Stalingrad - n.r.), întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate. 

La primirea raportării cu privire la iminenta cădere a comandamentului Armatei a 6-a, Hitler a anunțat 117 înaintări în grad pentru ofițeri din Stalingrad, inclusiv promovarea lui Paulus la gradul de mareșal. Intenția clară a acestei promovări era presarea lui Paulus să se sinucidă, deoarece se știa că niciun mareșal german nu se predase. Influențat probabil de credința sa romano-catolică, Paulus urma să încalce această regulă, deși spera să evite semnarea oricărui document de capitulare.

„Rușii sunt la ușă”. Paulus capitulează

Ultimele mesaje radio au fost transmise de ofițerul de legătură al OKH. Pe 31 ianuarie, la ora 06:15, acesta a raportat: „Rușii sunt la ușă. Ne pregătim să distrugem documentele și echipamentul”.

La ora 07:00, aghiotantul lui Paulus, colonelul Adam, a ieșit din subsolul clădirii cu un steag alb și a anunțat cel mai apropiat ofițer sovietic că dorește să aranjeze capitularea. După două ore de negocieri, la ora 10:00, comandamentul Armatei a 6-a a capitulat necondiționat în fața generalului-maior I. A. Laskin, șeful de stat-major al Armatei 64. Paulus a refuzat să ordone pungii nordice să capituleze, motivând că nu dispunea de mijloacele de comunicații și nici de autoritate, din moment ce a capitulat.

În timpul zilei, și alți generali germani s-au predat trupelor sovietice din apropiere. Astfel, subordonații lui Ciuikov au acceptat capitularea generalului-colonel Seydlitz (Corpul LI Armată), a generalului-colonel Pfeffer (Corpul IV Armată), a generalului-locotenent Schlomer (Corpul XIV Blindate), a generalului-locotenent Deboi (Divizia 44 Infanterie) și a generalului-maior Korfes (Divizia 295 Infanterie). Împreună cu aceștia, cel puțin 50.000 de militari ai Axei s-au predat sovieticilor.

Sovieticii doreau să salveze viețile militarilor din subordine prin convingerea comandantului Armatei a 6-a, pentru a transmite ordinul trupelor din punga nordică să se predea, dar Paulus credea cu adevărat în prelungirea rezistenței, care fusese misiunea sa în ultimele cinci săptămâni. Cu toate acestea, Rokosovski a ordonat comandanților Armatelor 65 și 66 să se limiteze la executarea de recunoașteri, sperând că perspectiva înfrângerii și proviziile insuficiente vor determina noi predări ale trupelor germane.

Numai Armata 62 a continuat luarea cu asalt, casă cu casă, acțiune ce a cauzat pierderi grele sovieticilor în ultimele cinci luni. În timpul luptelor, Divizia 284 Pușcași a presat spre sud, către Piața 9 Ianuarie, unde a făcut joncțiunea cu trupele Armatei 64. După colapsul pungii sudice, Rokosovski a început să disloce trupe, spre a lichida și punga nordică.

Până la miezul nopții de 31 ianuarie, Divizia 66 Pușcași s-a alăturat Armatei 66 conduse de Jadov. Pe 1 februarie la ora 08.30, Armatele 62, 65 și 66 au început o puternică pregătire de artilerie împotriva apărătorilor din punga nordică, aflați sub comanda generalului Strecker – comandantul Corpului XI Armată. Au urmat și misiuni de bombardament executate de aviația sovietică, fapt ce a determinat unele unități să depună armele. Atacând la ora 10:00, Armata 66 a străpuns defensiva generalului Strecker și a intrat în Fabrica de Tractoare, învăluind o parte dintre forțele Diviziei 16 Tancuri, și forțând celelalte părți ale acestei divizii și ale Diviziei 60 Infanterie-Moto să se retragă în dezordine în sat și în Fabrica din vecinătate.

„Rezistența se va sfârși pe 2 februarie”

La oa 11.00, Armata 65 a realizat mai multe breșe în apărarea centrului industrial, cucerind partea de nord-vest a satului Baricada și încercuind punctul de sprijin, situat pe dealul cu cota 107,5 m. În ciuda ordinului lui Hitler de a rezista până la ultimul om, în acea seară Corpul XI Armată a comunicat prin radio că „rezistența se va sfârși pe 2 februarie, ca rezultat al superiorității numerice și epuizării muniției”.

Între timp, Ciuikov a transferat Divizia 284 Pușcași spre nord, pentru a întări Divizia 45 Pușcași, în pregătirea unui atac pe 2 februarie asupra părții estice a satului Baricada și a Fabricii de Pâine. În plus, față de militarii răniți recuperați, care s-au reîntors la Divizia 45 Pușcași, Ciuikov a trimis ca întăriri tancuri, tunuri antitanc și geniști pentru acest ultim efort. În tot acest timp, luptele dintre Armata 62 și trupele germane au continuat cu aceeași intensitate, cu toate că ambele părți erau epuizate. Șeful de stat-major al Armatei 62, generalul Krîlov, a consemnat că pe 1 februarie s-au predat doar 116 germani, iar pierderile sovietice s-au ridicat la 42 de morți și 102 răniți.

În timp ce luptele continuau pentru reducerea pungii nordice, insule de rezistență au rămas în centrul orașului. În timpul primelor zile ale lunii februarie, Armata 64 s-a ocupat de lichidarea acestor forțe germane izolate, pe care sursele sovietice, în mod incorect, le-au identificat ca fiind trupe SS fanatice.

În noaptea de 1 spre 2 februarie, generalul Strecker a respins mai multe cereri de a capitula solicitate de subordonații săi. Generalul von Lenski, comandantul Diviziei 24 Tancuri, i-a raportat că a trimis deja un emisar la ruși. Strecker a cedat în final. Pe 2 februarie 1943, ora 07:00, acesta a transmis un mesaj subordonaților săi să înceteze rezistența și să distrugă armamentul.

La ora 08:00, Corpul a comunicat Grupului de Armate Don: „Corpul XI Armată, compus din șase divizii, și-a îndeplinit misiunea în timpul luptelor grele până la capăt. Heil Hitler! Heil Germania!”.

Corpul XI Armată a transmis ultimul mesaj radio la ora 09:30, menționând: „Rușii pătrund... luptele... Fabrica de tractoare...” și apoi s-a așternut tăcerea.

Lucrările istorice sovietice vorbesc de un asalt masiv, dar fără pierderi, în dimineața de 2 februarie, în urma căruia 40.000 de germani s-au predat trupelor sovietice. Strecker s-a predat Armatei 66, iar patru comandanți s-au predat unităților sovietice din apropiere. Comandantul Diviziei 24 Tancuri, generalul-locotenent Günther von Angern, s-a sinucis. După-amiază, Armata 62 a transmis „Raportul de operații nr. 32”, către Frontul Don: „Trupele Armatei 62 și-au îndeplinit misiunea pe 2 februarie 1943 ora 12:00”.

La ora 16:00, generalii Voronov și Rokosovski au raportat la Moscova lichidarea completă a forțelor încercuite. Preocupați cu desfășurarea altor operațiuni, STAVKA nu a așteptat acest anunț oficial. La ora 14:20, Moscova a ordonat ca elementele logistice și de sprijin, precum și comandamentele Armatelor 21 și 64 să fie retrase în rezervă pentru a primi noi misiuni. Chiar a doua zi, aceste armate au început îmbarcarea pentru a se deplasa în diferite raioane de concentrare, situate în adâncimea dispozitivului Frontului Briansk.

Acest text este un fragment din articolul „Ultimele zile ale bătăliei de la Stalingrad. Operațiunea Cercul”, publicat în numărul 41 al revistei „Historia Special“, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 20 decembrie 2022 - 25 martie 2023, și în format digital pe paydemic.com.