România Mare și achizițiile de mărfuri străine în anul 1938

România Mare a cunoscut un proces de transformare după anul 1918 după model occidental, dar contemporanii nu erau impresionați și conturau imaginea unei lumi ce stătea pe loc. Anul 1938 a fost considerat cel mai bun pentru economia românească și mereu a fost luat drept reper de către istoricii comuniști pentru a sublinia că producțiile din perioada de după 1950 au fost mai mari decât cele din timpul regimului burghezo – moșieresc. România era și este prezentată ca un stat agrar – industrial în care exista prea multă țărănime și se citea ura profundă a intelectualilor roșii împotriva trăitorilor din mediul rural.

Adevărul era că țara ce se formase prin unirea din 1918 a făcut pași rapizi spre industrializare și transformarea era în dauna satului ce pierdea cele mai valoroase persoane tinere bune de muncă și instruite. Populația orașelor creștea prea mult și prea repede în raport cu resursele generate de economie și mai ales capitala se extindea pe orizontală și verticală. Importurile contribuiau din plin la transformarea de la o lume a lemnului spre cea a metalelor și, în special, a fierului. Numai în anul 1938 au fost aduse cu trenurile și vapoarele 383.917 t de fier brut sau lucrări în acest material de construcție. Se adăugau 20.062 t de alte metale și metaloide.

Forța omului și a animalelor nu era suficientă și motorul de orice tip avea căutare pe piața internă. Au fost aduse 41.966 t de aparate, mașini și grupuri energetice pentru industrie și nu se făcea rabat de la calitate. Se adăugau 14.685 t de autovehicule pentru punerea în mișcare a mărfurilor și persoanelor. Se aduceau multe camioane și automobile din SUA și acestea erau apoi asamblate la fabrica Ford din București. Datele nu includeau informațiile despre livrările de armament, trecute sub tăcerea secretului de stat. Răspândirea mașinilor a dus la unele transformări în importurile românești și a crescut cererea de cauciuc, livrările din acest produs și alte sucuri vegetale fiind de 9.221 t.

Economia și învățământul aveau nevoie și de instrumente optice pentru cercetare și au sosit 192 de tone. Erau utile și-n domeniul sanitar, medicii reușind să limiteze efectele bolilor în mediul urban, dar mai era de luptat cu bacteriile în lumea satului tradițional, oamenii fiind greu de convins să renunțe la obiceiurile ce favorizau răspândirea germenilor patogeni. Statul și particularii au importat 10.278 t de produse chimice și medicamente pentru îmbunătățirea stării de sănătate.

Se producea și o schimbare la față în ceea ce privește aprovizionarea populației cu țesături și au sosit în anul 1938 49.348 t de materiale textile, bumbacul fiind la mare căutare în locul lânii ce era definită drept grosolană, țărănească. Au sosit și 78 de tone de mătase pentru mărfurile de lux. Au fost importate și piei până la o masă de 2.703 tone.

Cererea de mărfuri străine era din ce în ce mai mare și se producea schimbarea la față a României în fiecare zi, dar oamenii sunt prea obișnuiți cu cotidianul banal și repetau că nu se schimbă ceva în bine. Mulți erau însă cei ce simțeau presiunea transformării și parcă timpul nu mai avea răbdare.

România Mare se moderniza din ceea ce se producea pe plan local și cu mărfurile importate, dar a venit anul 1944 și forțele inamice au distrus sau au jefuit tot ceea ce era mai modern și mai interesant din punct de vedere economic. Trupele sovietice au găsit o adevărată mină de aur în România capitalistă și au trecut la exploatarea intensă cu ajutorul mitralierelor.

A urmat apoi jefuirea prin stabilirea de despăgubiri de război. A fost normal apoi să se spună că nu s-a făcut ceva bun în burgheza eră. Au fost conducători care n-au vrut să se dezvolte statul român și nici apoi să se refacă și să crească nivelul de trai. S-a mers tot înainte cu înarmarea în numele revoluției mondiale și aceasta era marea iluzie numită victorie ce era prezentată mulțimilor de exploatați.

_{Foto sus: Fabrica Ford din București, în perioada interbelică (© Neoclassicism Enthusiast / Wikimedia Commons)}