Reguli stricte pentru breslele din Baia Mare medievală

La Muzeul de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș se află o colecție impresionantă de însemne și produse de breaslă, simbolistica meșteșugurilor fiind o caracteristică importantă a acestor obiecte, fiind strâns legată de de uneltele tradiționale, de natura activității, dar și de heraldică medievală. Însemnele meșteșugarilor de pe lăzile de bresle se regăseau și pe sigiliile lor, utilizarea lor fiind supusă unor reguli stricte.

„Reprezentarea acestor simboluri, pe lângă semnificația în interiorul breslei avea și o funcție practică, dirijată spre exterior, respectiv identificarea breslei, fiind vorba despre o societate alfabetizată parțial, dar într-o bună măsură și pentru publicitate și reclamă, însăși organizarea meșteșugarilor în aceste corporații de tip patronal fiind menită să reglementeze producția și desfacerea, dar și concurența dintre ele”, arată autorii Viorel Rusu, Lucia Pop și Ioan Botiș, în lucrarea „Baia Mare, oraș șliber regal. Vestigii și mărturii istorice mediavale”.

Potrivit lor, lăzile de breaslă sunt piese de excepție, spectaculoase, foarte bine conservate în timp. Rostul acestora era de a păstra în siguranță documente (statute, reglamente de funcționare, caiete de călătorie) și obiectele (tipare de sigilii, însemne) care erau reprezentative pentru fiecare breaslă în parte, dar și resursele financiare.

Cea mai veche ladă de bresle

„De regulă, acestea sunt ușor de identificat, având în partea exterioară simboluri care definesc meșteșugul și prezintă uneori texte inscripționate care pot cuprinde date referitoare la breaslă sau chiar numele meșterului care a confecționat lada. Din cele nouă lăzi de breaslă păstrate în colecții se detașează lada breslei măcelarilor, breaslă atestată documentar din a doua jumătate a secolului al XV-lea”, mai scriu autorii lucrării.

Despre această piesă spun că este cea mai veche, datând din secolul al XVI-lea.  

„Întreaga sa construcție și structură divedește meticulozitate, iar amplasarea externă a unei forme animaliere (probabil de vițel) definește breasla căreia îi aparține. Același simbol al breslei îl regăsim reprezentat într-o altă manieră și pe tiparul de sigiliu din anul 1756”, mai spun autorii.

Mai multe însemne și chiar produse se păstrează de la alte bresle precum cea a croitorilor, de unde mai există sigilii din anul 1545, un măsurător de lemn de la 1701, foarfece din secolul al XVIII-lea sau lada breslei din anul 1800.

„Pentru olari, tipar de sigiliu din anul 1661 și sigiliu în ceară din același an, roata și lada olarilor din secolul al XVIII-lea, precum și capodoperele de breaslă din aceeași perioadă sau diferite produse ale acestui meșteșug, foarte important în comunitate”, mai arată ei.

Vas ceramic de la 867

Un vas ceramic deosebit ca realizare tehnică, având dimensiuni mari, este păstrat la MJIA. Vasul are inscripționat în limba maghiară textul cu valoare documentară care tradus este următorul: „Această veche oală, Szuts Gyorgy (Cojocar Gheorghe, n.red.), eu am făcut-o când locuiam la domnul meu Marele meșter al Breslei care a fost Gallo Mihaly în al căruu atelier am dat proba cu toate că eram un tânăr fecior român. Am făcut-o în Baia Mare la roata maistrului de breaslă în 1773 în 31 iulie”.

Meșteșugurile erau, cel mai adesea, transmise din tată-n fiu. Un butoiaș miniatural dovedește acest lucru cu prisosință.

„În anul 1904, Samuil Dezsi, meșter dogar din Baia Mare, donează o piesă de excepție, un butoiaș miniatural, însemn al breslei, datat în 867. De la urmașii acestuia, în anul 1981, au fost achiziționate și alte obiecte specifice meșteșugului, ladă de breaslă (două piese din secolul al XVIII-lea), un interesant jurnal de călătorie din anul 1816, documente, inclusiv o forografie a ultimilor meșteri dogari, din anul 1856, fotografie în care se regăsește una dintre lăzile de breaslă care, iată, a fost transmisă câteva generații la rând”, scriu autorii.

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro