Planul Valev și dezvoltarea agriculturii la sud de Carpați

A existat după 1989 o vie dezbatere în istoriografia românească despre tezele lansate de către economistul Valev împotriva României populare, specialistul sovietic dorind transformarea patriei comuniste într-un grânar pentru lagărul stalinist. Mulți istorici au descris evenimentele din 1964 și au fost înverșunați împotriva celui ce nu era cunoscut nici măcar în Moscova.

Emil Borisovici Valev a fost un geograf specializat în probleme economice și a realizat în anul 1964 un studiu de Geografie și nu un plan împotriva României. Nici măcar nu s-a referit la întreaga patrie socialistă, ci a redactat un text privind modul în care s-ar putea dezvolta raioanele de la Dunărea de Jos sau fosta Țară Românească. N-a fost vorba de vreo dezmembrare așa cum au susținut unii experți români. N-ar fi îndrăznit un oarecare geograf să umble cu stiloul pe harta lagărului socialist.

Manipularea realizată în 1964 de către Costin Murgescu a dat rezultate uimitoare după căderea regimului comunist și istoricii din lumea democratică au fost bucuroși că au găsit ceva patriotic în acțiunile comuniștilor locali. În realitate, n-a fost vorba de nimic eroic. Emil Valev a scris despre dezvoltarea agriculturii din regiunile de la sud de Carpați și a făcut referire la trecerea la irigații pe largi suprafețe. Seceta era marele blestem al zonelor fertile și folosirea apei din Dunăre și afluenții principali ar fi dus cel puțin la o dublare a producției de mărfuri agricole. S-ar fi putut obține chiar mai mult dacă se trecea la utilizarea unor îngrășăminte chimice potrivite cu pământul din Bărăgan. Specialistul sovietic de origine bulgară era familiarizat cu zona și cunoștea potențialul acesteia. Era dezamăgit că terenul era folosit drept loc de deportare și statul comunist nu lua măsuri adevărate de dezvoltare. Nu putea să scrie despre ororile din lagărele comuniste și s-a referit strict la măsuri de modernizare revoluționară a tehnicilor agricole.

Emil Valev n-a dorit să fie România un simplu grânar și n-a studiat întreaga țară. S-a referit strict la cursul inferior al Dunării și la utilizarea acesteia prin colaborarea celor trei state comuniste din regiune. Barajul de la Porțile de Fier era soluția ideală pentru producerea de energie electrică necesară pompelor pentru irigații și astfel de construcții hidrotehnice nu se puteau realiza prin efortului unei singure patrii socialiste. Istoricii de la București trebuie să schimbe interpretarea din publicațiile serioase de specialitate și să nu mai cadă în plasa întinsă de politrucii din 1964. Trebuie să fie făcută diferența dintre oamenii de știință și carieriștii partidului ce trăia în pură minciună. Dacă se va studia cu mare atenție textul lui Valev, tradus încă din anul 1964, se va constata imediat că autorul sovietic era chiar un admirator al politicilor duse de Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care acționa perfect din punct de vedere comunist și era pe linia Moscovei.

Mitul transformării patriei socialiste în simplu grânar trebuie să dispară din moment ce Valev lăuda faptul că regimul de la București a construit fabrici de îngrășăminte chimice în vederea creșterii productivității terenurilor existente în Muntenia și Oltenia, nu toate tipurile de soluri fiind potrivite agriculturii intensive. Se subînțelege că erau necesare uzine mecanice pentru realizarea de mașini agricole și geograful sovietic se bucura că autoritățile comuniste au luat măsuri în această direcție. Nu era vorba de vreo tăiere de întreprinderi.

_{Foto sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu vizitează stațiunea agricolă experimentală Ștefănești-Argeș (©} „_{Fototeca online a comunismului românesc}”_{, cota: 20/1963)}