Planul Valev, dezvoltarea industriei și agricultura
Cărțile de istorie contemporană sunt pline de afirmații despre lupta împotriva Planului Valev și a fost inventat un erou salvator în persoana lui Costin Murgescu, cel ce și astăzi este definit ca un mare economist. Normal că și Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un prezentat ca un salvator al economiei României populare, cea care ar fi fost distrusă în conformitate cu tezele lansate de Emil Borisovici Valev în anul 1964. A fost atunci o luptă deosebit de înverșunată și până la urmă Moscova a cedat în fața cerbiciei comuniștilor de la București.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au descris istoricii români după 1989, cei dornici să găsească fapte senzaționale în epoca neagră a comunismului. Pofta de afirmare i-a făcut să nu mai gândească și să identifice elemente naționale în politica internațională a partidului adus la putere cu ajutorul tancurilor sovietice.
Specialistul sovietic a introdus în articolul de Geografie economică date despre dezvoltarea agriculturii, dar nu există nicăieri vreo părere despre distrugerea industriei. Dimpotrivă. Autorul scrie negru pe alb că trebuie să se dezvolte cultivarea plantelor cu ajutorul fabricilor de îngrășăminte chimică și la Craiova chiar se construia un uriaș combinat pentru producerea de amoniac.
S-a pornit cu substanța simplă pentru ca apoi să se treacă la ridicarea de noi secții capabile să livreze alte substanțe necesare economiei. Combinatul de la Craiova urma să livreze din 1965 câte 200.000 t de amoniac, o adevărată minune industrială în raport cu ceea ce exista în România înainte de 1945. Uzina chimică urma să revoluționeze agricultura și aceeași idee era și-n mintea lui Valev.
Agricultura nu poate să se dezvolte decât în paralel cu industria care să furnizeze cele necesare stimulării solului sau prelucrării bunurilor strânse mecanizat de pe ogoare. Geograful sovietic trebuia să fie de acord cu dezvoltarea fabricilor de amoniac și îngrășăminte chimice deoarece erau dragi lui Iosif Stalin și toți urmașii comuniști la putere au ridicat astfel de capacități de producție. Era absolut normal din moment ce substanțele pe bază de azot puteau să fie utilizate prin diferite prelucrări și în domeniul munițiilor militare.
Valev a scris exact cum trebuia din punct de vedere economic și, fără să precizeze, militar. Nu există vreo vorbă în textul savantului cu origine bulgară că trebuia să dispară centrul de producție de la Craiova. Complexul industrial a tot fost dezvoltat în așteptarea momentului declanșării revoluției mondiale, dar semnalul n-a fost dat de la Kremlin.
N-a existat vreun Plan Valev, cel care se referea tocmai la dezvoltarea regiunilor sudice din România. Istoricii români au crezut orice din moment ce nemulțumirile față de centrul de putere din nord sunt istorice. N-au făcut diferența dintre omul de știință și politruci și astfel a apărut un fals istoriografic.
Mitul lansat după 1989 trebuie să dispară și alte fapte de vitejie pot fi lăudate drept mari realizări și modele demne de analizat și urmat.
Foto sus: Gheorghe Gheorgiu-Dej și Nicolae Ceaușescu vizitează stațiunea agricolă experimentală Ştefăneşti-Argeş, în octombrie 1963 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 20/1963)