Perfecționarea mitralierelor în timpul Marii Crize Economice
Toamna anului 1929 a adus o recesiune mondială fără precedent și nivelul de trai s-a prăbușit pe întreaga planetă. A fost o catastrofă produsă din cauza viciilor sistemului capitalist de producție și a dus în final la un nou război mondial pentru că tensiunile sociale au generat multă ură. A fost o catastrofă imposibil de oprit.
Aceasta este descrierea oficială din istoriografia mondială, dar realitatea era cu totul alta. Industria militară a primit comenzi exagerate și bugetele statelor erau stoarse pentru achitarea armelor din ce în ce mai sofisticate și, normal, mai costisitoare. Fabricile germane au continuat să fie renumite pentru producerea de armament de infanterie și mitraliera a rămas în centrul atenției ofițerilor pentru a forma baraje de foc.
Trebuia să fie cât mai ușoară și a apărut modelul MG 13 în 1930 și a ajuns în dotarea trupelor din Germania, Spania și Portugalia. Era prea lungă și s-a cerut o variantă mai compactă și cu cadență mai mare de 650 de lovituri pe minut. A apărut variante MG 30 ce putea să ajungă la 800 de lovituri pe minut, dar era loc de mai bine. MG 15 a fost proiectată pentru avioane și a fost gata în 1932, 1.000 de cartușe putând fi consumate într-un singur minut.
S-a ajuns prin perfecționare la renumita MG-34 ce avea o masă de 11,2 kg cu bipod și atingea o cadență de până la 900 de lovituri. Fabricile au primit comenzi din belșug și au fost livrate 354.000 de exemplare până la sfârșitul conflagrației. Erau însoțite de afeturi speciale, cutii pentru transportarea benzilor de cartușe și țevi de rezervă pentru că nu exista suficientă răcire în timpul tragerilor de durată.
Mitralierele erau ușoare și cu țeava lungă, ceea ce înseamnă că erau ușor de manevrat pe câmpul de luptă, servanții fiind instruiți să schimbe rapid țevile. Aveau însă cusurul unui consum ridicat de cartușe și s-a ajuns în situația să fie făcute muniții cu tuburi de oțel și acestea erau mai greu de extras de către mecanismele automate și generau blocarea țevilor ce cu greu mai puteau fi utilizate. Erau chiar militari ce se perfecționau în extragerea cartușelor defecte și mitraliorii cu experiență țineau în rezervă lăzile cu muniție de calitate.
Nici Uniunea Sovietică nu era un stat care să facă economii atunci când era vorba de producția de tehnică de luptă. Dacă prin 1930 – 1931 producția de mitraliere era de 41.000 de exemplare, s-a ajuns în 1938 la 74.500 de unități. Nu se poate scrie în mod rațional că Stalin nu era interesat de înzestrarea trupelor armatei, dar și unitățile aflate în subordinea N.K.V.D.-ului primeau armament automat din belșug. Era normal să fie sporită cererea de metale de calitate superioară. Creștea și cererea de muniții pentru gurile de foc ce puteau lansa și câte 600 de gloanțe pe minut. Chiar dacă armele Maxim M1910 aveau o masă ridicată, corpul robust și răcirea cu apă a țevii permiteau tirul îndelungat asupra țintelor indicate de ofițeri și politruci.
Politicienii comandau din belșug armele pentru un nou masacru mondial și nu se făcea economie la acest capitol al dotării cu tehnică de nimicire în masă. Toate marile puteri au pregătit armament automat și abia se aștepta semnalul începerii conflictului și acesta a venit pe 1 septembrie 1939. Nici micile state nu se lăsau mai prejos și armele automate au fost în centrul atenției pentru a forma linii de rezistență prin temutul foc încrucișat. Au fost luate măsuri și pentru construirea de cazemate din beton astfel încât amdezbrazurile să fie situate pe părțile laterale și astfel să fie ferite de focul artileriei.
Linia Maginot a fost construită îndeosebi în jurul armelor automate și aici erau amestecate modelele vechi de calibrul 8 mm cu cele noi de 7,5 mm. Chiar dacă erau mici și ușoare, mitralierele erau costisitoare îndeosebi prin volumul munițiilor. S-au făcut eforturi deosebite pentru reducerea masei armelor și mitralierele de poziție au fost micșorate treptat la pușca-mitralieră și la forma cea mai simplă a pistolului-mitralieră. Atunci au ieșit din depozite minunile strânse de politicieni și când erau lipsuri de tot felul.
Foto sus: Mitralieră MG-34 (© BreTho / Wikimedia Commons)