Parașutarea în Normandia: «Nu vei mai vedea niciodată o astfel de vedere»
Brigadierul englez Stanley James Hill1 (1911-2006) a avut privilegiul de trăi mult și astfel a putut lăsa în urmă o prețioasă mărturie a vitejiei sale și a celorlalți camarazi care au luat parte la cumplitele lupte din acel an 1944.
S.J. Hill s-a născut într-o familie de militari, tatăl său fusese general-maior, iar el a urmat aceeași carieră, intrând în armata britanică în 1930. A ales să se dedice afacerilor și să se căsătorească și din aceste motive a demisionat din armată în 1936. S-a bucurat de doar trei ani de pace, iar în 1939, a revenit în armată și a plecat cu misiuni în Franța, apoi în Irlanda.
În 1941 s-a numărat printre primii ofițeri ai noului regiment de parașutiști ai armatei și a participat la operațiuni în Africa, iar apoi la Overlord cu Brigada a 3-a, din care făceau parte soldați canadieni. După 1948 a intrat din nou în afaceri, devenind, în perioada 1972-1979, director al Lloyds Bank.
În 2004, la aniversarea a 60 de ani de la Operațiunea Overlord, în Le Mesnil, Franța, locul unde a luptat, i-a fost ridicată o statuie în mărime naturală, iar printre înalții oficiali participanți s-a aflat actualul Rege Charles al III-lea al Regatului Unit al Marii Britanii.
Mărturia lui James Hill întărește, asemenea miilor de relatări, de ce această operațiune a reușit, în ciuda provocărilor și a riscurilor uriașe pe care le-a avut de înfruntat. Ca ofițer al unui regiment de parașutiști, el a subliniat importanța stării de spirit a celui care luptă. Iată cum consemnează trăirile sale sufletești, dar mai ales credința care l-a determinat să lupte și să-și riște viața eliberând un teritoriu al unei țări străine:
„Un alt lucru important pentru moral este să lupți cu o cauză nobilă. Nu aș fi putut lupta timp de șase ani dacă nu aș fi crezut că este corectă cauza noastră. Le-am cerut acelor oameni să moară pentru cauză, trebuia să cred că această cauză este adevărată”.
El povestește că în vremea pregătirii anterioare a invaziei, în timpul liber, soldații jucau fotbal, iar pentru a-i distra a adus o minge care avea pictată pe ea chipul lui Hitler...
„Nu vă descurajați dacă domnește haosul”
Misiunea care i-a fost încredințată unității sale era aceea de a captura și a scoate din funcțiune bateria germană din zona Le Merville, aceasta coordona apărarea germană a plajei, apoi trebuia să distrugă o serie de poduri și să ocupe satul Breville.
Brigadierul Hill povestește că atunci când s-a parașutat din avion, el ținea în mână celebra minge de fotbal cu chipul lui Hitler... Iată și relatarea experienței trăite de acesta:
„În noaptea «Zilei Z» am aterizat într-o vale inundată. A fost o aterizare inexactă, dar ar fi putut fi și mai rău, deoarece valea este străbătută de șanțuri de irigare, unele dintre ele de 14 picioare adâncime. Cu 60 de kilograme de echipament, a cădea într-un șanț ca acesta ar fi însemnat să te scufunzi. Aterizarea a fost inexactă, deoarece piloții care ne-au transportat în Normandia fuseseră până în urmă cu șase săptămâni piloți de bombardiere. Au fost obișnuiți să bombardeze orașe de la 10.000 de picioare, acum trebuiau să lanseze parașutiști de la 700 de picioare pe o zonă de lansare de aproximativ 1.000 de metri pătrați”.
Din relatările sale se observă, din nou, acea pregătire a soldaților pentru toate situațiile neprevăzute care pot să apară în cadrul unui astfel de demers riscant. De aceea, ofițerul mărturisește că anticipase cumva că parașutările nu se vor desfășura așa cum se planificase pe hârtie și le-a comunicat celor din subordine cu câteva săptămâni înainte:
„Domnilor, în ciuda pregătirii voastre excelente și a ordinelor foarte clare, nu vă descurajați dacă domnește haosul – pentru că cu siguranță va fi”. Așa s-a și întâmplat, parașutiștii nu au aterizat în punctul stabilit și nu au fost singurii... „În cele din urmă s-au mobilizat și”, spune ofițerul, „am adunat aproximativ 42 de băieți și ne-am legat împreună cu frânghiile noastre...”
Mărturia se încheie cu istorisirea stării sufletești a acestui brav militar:
„La sfârșitul «Zilei Z» stăteam la ceea ce am numit postul meu de comandă, pe treptele care duceau la un hambar unde aveam sacul de dormit. Apoi, departe spre sud-vest, am văzut deodată sute de planoare venind. Era al doilea val al Diviziei a 6-a Aeropurtate alunecând în luptă. A fost o priveliște minunată. Știam că transportau provizii, iar vederea lor venind pe uscat m-a făcut să mă simt mai puțin singur, așa cum m-am simțit în sunetele bătăliei din zori în acea dimineață. Mi-am spus: «Amintește-ți toate aceste lucruri, pentru că nu vei mai vedea niciodată o astfel de vedere». A fost o mare ușurare să știm că am ajuns în Franța, că ne-am atins obiectivele și că eram exact acolo unde trebuia să fim. Știam că mai avem o luptă de dat, dar aterizasem. Aveam o bucată din Franța... Bătălia a început de acolo. Nu cu haine curate și frumoase, ci cu unele uzate, ude, murdare și mirositoare”.
James Hill a fost rănit la scurt timp după aterizare, dar după ce a primit sumare îngrijiri medicale și-a făcut datoria mai departe și s-a evidențiat în luptele pentru eliberarea Franței și căderea Reichului.
Acest text este un fragment din articolul „O scurtă privire a literaturii memorialistice despre debarcarea în Normandia” publicat în numărul 269 al revistei „Historia” (revista:269), disponibil în format digital pe platforma paydemic.
Note:
1 Pentru relatarea experienței lui Stanley James Hill am utilizat ca material documentar din care am luat informațiile biografice și descrierea participării sale la operațiunea Overlord – sursele următoare: https://web.archive.org/web/20110725085050/http://www.paradata.org.uk/article/286/related/16590și https://www.bbc.co.uk/history/ww2peopleswar/stories/16/a2523016.shtml Accesate în data de 8 mai 2024.