Ordinul lui Hitler de oprire a înaintării spre Dunkerque
În dimineața de 22 mai 1940, Generalul Heinz Guderian a ordonat Diviziei 2 Blindate să cucerească Boulogne și Diviziei 10 Blindate să atace Calais, sprijinită de Divizia 1 Blindate. Pe 23 mai la ora 7:30, Guderian a lansat un atac cu Divizia 2 Blindate asupra Boulogne. În seara de 23 mai, germanii se apropiau de Calais, izolând Brigada 30 Motorizată și mica garnizoană franceză din oraș. Arras a fost evacuat de către Forța Expediționară Britanică – BEF (British Expeditionary Force) în seara de 23/24 mai, iar în aceste condiții planul lui Weygand de a tăia liniile de comunicații ale Panzergruppe Kleist s-a năruit.
Cu toate acestea. în seara de 23 mai, la ora 20:00, generalul-colonel Gerd von Rundstedt (comandant al Grupului de Armate Sud - Heeresgruppe Süd – n.r.) a transmis un „ordin de oprire a înaintării” până când unitățile de infanterie ajungeau din urmă diviziile blindate. Desigur, comandanții din prima linie ca Guderian sau Rommel au încercat să ignore ordinul, însă când Hitler a ajuns la comandamentul Heeresgruppe A, a emis la rândul său faimosul „ordin de oprire a înaintării” la ora 12:45, pe 24 mai.
Când ordinul a fost transmis la unitățile subordonate, Divizia 1 Blindată și Regimentul Großdeutschland se apropiau de Râul Aa, lângă Gravelines, iar căile de acces spre Dunkerque erau practic neprotejate pe 21 mai. Aparent, ordinul lui Hitler a stopat temporar înaintarea germanilor spre Dunkerque, însă Sepp Dietrich a ignorat ordinul și a început traversarea râului Aa, lângă Watten, localitatea aflată la 23 km SV de Dunkerque, în dimineața de 25 mai.
Guderian și alți autori s-au folosit de controversa legată de acest ordin pentru a pretinde că Hitler și Rundstedt i-au oprit să înainteze spre Dunkerque pentru a da o șansă BEF să se salveze. În realitate, nimeni din tabăra germană nu avea de unde să știe că britanicii planificau evacuarea pe mare a BEF.
În plus, diviziile lui Guderian aveau nevoie de o pauză operațională pentru refacere după două săptămâni de lupte continue; jumătate de tehnica de luptă nu mai era operativă, iar trupele erau obosite. Chiar și fără acest „ordin de oprire a înaintării” este greu de crezut că Guderian ar fi reușit să înainteze spre Dunkerque înainte de începerea Operațiunii Dynamo, susține istoricul american Robert Forczyk, în ciuda dezorganizării unităților aliate. Forczyk apreciază că salvarea BEF s-a datorat mai degrabă sacrificiului brigăzii britanice de la Calais și rezistenței francezilor pe râul Aa.
Dacă Panzergruppe Kleist înregistra un succes remarcabil pe flancul stâng al dispozitivului german, în schimb pe flancul drept de pe frontul belgian înaintarea practic se oprise. După finalizarea operațiunilor de neutralizare a ultimelor rezistențe din Olanda, generalul-colonel Fedor von Bock a trimis Armata 18 împotriva diviziilor belgiene din jurul Gent, însă aceasta dispunea de patru divizii împotriva a opt belgiene. Armata 6, cu nouă divizii, se confrunta cu șapte divizii britanice și trei belgiene dispuse pe râul Escaut. Timp de patru zile (19-22 mai), nu s-au înregistrat acțiuni notabile pe frontul de pe Escaut.
Pe 24 mai, general Walter von Reichenau a atacat Divizia 1 belgiană lângă Courtrai cu patru divizii, reușind să traverseze râul Lys cu majoritatea forțelor. Colapsul forțelor belgiene era inevitabil și singurul curs de acțiune viabil era retragerea spre Dunkerque, unde Royal Navy începuse deja evacuarea unităților necombatante pe 24 mai și se organizase un perimetru de apărare solid în jurul portului. Pe 25 mai a fost transmis ordinul de retragere a BEF și Armatei 1 franceze spre Dunkerque.
În dimineața de 26 mai, Fall Gelb (Cazul Galben - denumirea codificată a ofensivei germane în vestul Europei – n.r.) a intrat în faza lichidării ultimelor rezistențe inamice. OKH (Înaltul Comandament al Forțelor Terestre – n.r.) începuse deja planificarea fazei ulterioare pentru cucerirea Franței – operația Fall Rot (Cazul Roșu). Pentru a asigura timpul necesar Heeresgruppe A planificării și pregătirii operațiilor ulterioare, Heeresgruppe B (von Bock) a primit misiunea de lichidare a pungii de la Dunkerque care măsura 90 km lungime și 28 km lățime și în care se găseau încercuite 29 de divizii franceze, 12 britanice și 22 belgiene.
Împotriva armatei belgiene, germanii dispuneau de două divizii din Armata 18 și șapte divizii din Armata 6. În plus, Armata 6 mai avea șase divizii care atacau BEF pe partea estică a pungii. Armata 4 dispunea de șase divizii împotriva Armatei 1 franceze la Lille, în timp ce Kleist avea în subordinea sa opt divizii blindate și patru motorizate pe latura vestică a încercuirii. Bock nu era complet mulțumit de misiunea primită de a lichida încercuirea, ținând cont că nu putea conta pe nicio divizie blindată.
Descoperă secretele Bătăliei pentru Franța din primăvara anului 1940, în numărul 54 al revistei „Historia Special” (revista:special/54), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie – 25 iunie 2026, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Dictatorul nazist Adolf Hitler preia un apel telefonic la Wolfsschlucht I, sediul său central din Bruly-de-Pesche, în timpul campaniei din vest, mai-iunie 1940 (© Getty Images)