Nicolae Ceaușescu, cel mai fanatic adept al lagărului socialist
Masele, cele pe care le-a analizat în detaliu Gustave Le Bon, au fost și sunt fascinate numai și numai de politicieni fermi și duri. Nu contează ce le promit și ce fac dacă mulțimile se simt satisfăcute în orgoliul lor. Orice individ slab se simte puternic atunci când este într-o gloată și de aceea se simte bine când este luat de val și nici nu mai gândește ce face. Poporul român nu putea să scape de legile psihologiei mulțimilor.
Oamenii din cadrul unor grupări nu mai au gândire proprie, dar trăiesc cu o astfel de iluzie până la moarte și chiar pot transmite urmașilor ideile greșite pentru care și-au sacrificat sănătatea și viața. Românii de astăzi cred că Nicolae Ceaușescu a iubit acest neam și că a fost un patriot care a respins orice agresiune străină, mai ales pe cea care venea dinspre Prut. Fragmente de cunoștințe istorice sunt rostogolite drept adevăruri științifice și absolute până când au început să fie crezute și de cei care n-au trăit în epocă și care ar avea la dispoziție baze de documentare din lumea virtuală.
Realitatea este mai mereu diferită de ceea ce cred cei mulți și care uită să mai învețe sistematic. Adevărul a fost că Nicolae Ceaușescu se simțea mai bine pe teritoriul Uniunii Sovietice și-n restul lagărului socialist decât acasă. Prima mare vizită oficială a fost organizată pompos la Moscova în perioada 3 – 11 septembrie 1965 și a fost echivalentă cu ceremonia medievală de primire a însemnelor puterii de la sultan. A fost o deplasare de durată în vederea stabilirii cadrului colaborării noii echipe de la București cu centrul autoritar de la Kremlin. Noul conducător de partid și de stat urma să fie recunoscut drept guvernator peste România de către temutul Leonid Ilici Brejnev și relațiile cu gruparea ce preluase controlul lagărului socialist în octombrie 1964 au fost bune până la moartea staliniștilor bătrâni și conservatori.
O eră s-a terminat în anul 1985.
Se poate spune că o singură vizită nu este suficientă pentru a demonstra că noul lider de la București era un disciplinat adept al Moscovei. Așa gândea și Nicolae Ceaușescu și a mai fost organizată o vizită de durată pentru armonizarea politicilor dintre cele două părți ale lagărului imens în care popoarele, oficial, se bucurau de libertate, ocrotire și fericire. A urmat întâlnirea din perioada 28 martie – 9 aprilie 1966 și au fost rezolvate noi probleme în favoarea Fratelui cel mare. Lumea comunistă trebuia să fie un monolit fără fisuri. Liderul comunist din România a demonstrat că este disciplinat și a efectuat două vizite de durată în patria comunismului ce trebuia să devină mondial. Poporul român urma să fie supus la noi experimente în vederea atingerii visului de cucerire a întregii planete.
Conducerea de la Kremlin a fost mulțumită de ceea ce a promis și de modul cum gândea noul lider suprem, cel care făcea prea mult pentru victoria comunismului. Nicolae Ceaușescu a avut probleme deosebite cu cei care râvneau puterea în propriul partid și, normal, aveau sprijin în diferite cercuri de interese din capitala lagărului socialist. Un adept al Uniunii Sovietice și al revoluției mondiale nu trebuia să fie înlăturat și așa se explică de ce liderul de la București a rămas în funcții până la evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Atunci au ieșit la lumină alte grupări dornice de putere și tot în slujba vecinilor de peste Prut. Nici n-a mai contat că s-a trecut cu tancul peste cei ce credeau altceva. Blindatele grele au fost cele care au transformat România într-un uriaș lagăr de concentrare și nu se putea proceda altfel la o nouă schimbare a puterii.
Nicolae Ceaușescu n-a iubit vreodată poporul român și încă din tinerețe a fost adeptul ideologiei de extrema stângă, cea care recomanda supunerea în mod absolut față de tezele lui Iosif Vissarionovici Stalin și de ideea de revoluție mondială. Ar fi trebuit ca neamul românesc să piară pentru ca toată planeta să fie un singur lagăr în care locuitorii să fie deținuți supravegheați de către temuta poliție politică. Nu existau în realitate idei precum fericire și libertate în societatea visată de cei ce credeau că reprezintă ceva nou la scara istoriei. Erau doar fanatici care au slujit precum preoții niște idei inoculate în timp prin teroare și propagandă.
Nicolae Ceaușescu nu s-a mulțumit numai cu vizite în capitala Uniunii Sovietice și a fost în perioada 9 – 12 august 1976 în R.S.S. Gruzină și R.S.S. Armeană. Toată deplasarea în spațiul socialist a durat din 3 până pe 12 august 1976 și liderul de la București s-a simțit deosebit de bine în lumea la care visa. A fost un fel de concediu printre tovarășii de credință politică. Dacă ar fi fost un opozant al sistemului, n-ar fi fost primit cu ospitalitate. Se mai întâmplau și tot felul de accidente cu cei ce nu erau pe gustul regimului, serviciile secrete sovietice fiind specializate în acțiuni de subminare și de distrugere a celui ce era definit drept inamic de către Kremlin. Nicolae Ceaușescu n-a avut astfel de probleme și a petrecut cu plăcere timpul în lumea stăpânilor. Au fost organizate 19 vizite oficiale în Uniunea Sovietică pe parcursul guvernării de 24 de ani, ceea ce înseamnă că la nivel înalt au fost făcute eforturi deosebite pentru menținerea României în captivitatea socialistă.
Masele rămân captive în trecut și-n plasa țesută de adepții diferitelor cercuri de interese, dar au mereu impresia că gândesc și au dreptate. Manipularea dă rezultate deosebite în timp și astăzi este foarte greu să convingi populația că dictatorul din 1989 a ținut țara în sclavie în raport cu marele vecin de peste Prut.
Foto sus: Nicolae Ceauşescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 44/1977)