Modernizarea României cu ajutorul produselor industriale importate din Germania în anii 1941-1943

Anul 1939 a adus un nou conflict în Europa și rapid s-a transformat în unul planetar prin dorința conducătorilor marilor puteri. România s-a proclamat neutră, dar liderii totalitari au vrut cu orice preț să implice statul din Carpați în conflict.

Conducerea de la București a fost obligată să colaboreze cu Germania și cele două părți au dezvoltat relații comerciale bazate pe schimbul de mărfuri ce lipseau partenerului. Istoricii români, mai ales cei din perioada comunistă, au scris că Berlinul și-a impus punctul de vedere și comerțul era dezavantajos părții române.

Datele publicate de către istoricul german Andreas Hillgruber sunt disponibile de decenii, dar au fost puțin valorificate de către specialiștii în cercetarea trecutului. Acestea provin din anuarele statistice ale Reichului și sunt incomplete. Berlinul a trimis în perioada 1941 – 1943 6.700 t de mașini-unelte pentru prelucrarea metalelor în scopuri militare sau civile. Alte 6.100 t au sosit pentru dotarea fabricilor textile și de încălțăminte, domenii în care armata avea mare interes. Prelucrarea produselor agricole era asigurată cu 3.100 t de mașini noi. România cunoștea un proces de electrificare și au fost importate în aceeași perioadă 20.800 t de produse electrotehnice. Regimul comunist s-a lăudat că a reușit electrificarea patriei socialiste, dar procesul a fost început de autoritățile zise burgheze încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Industria avea nevoie de pompe și compresoare pentru manevrarea lichidelor și gazelor necesare și au sosit 3.470 t de echipamente de calitate superioară. Dacă au fost achiziționate 1.350 t de utilaje în anul 1943, importurile din 1937 au avut o masă de 460 t.

Transportul de mărfuri cu destinație militară era fundamental în vreme de război și resursele de locomotive și vagoane românești n-au fost suficiente pentru a face față traficului în creștere și pe distanțe lungi. Multe mașini erau avariate în timpul unor atacuri aeriene sau prezentau defecțiuni și era normal să se procedeze la realizarea de rezerve. Au fost aduse din Germania mijloace de tracțiune cu o masă de 13.040 t numai în anul 1943. Camioanele au devenit interesante dacă piața americană nu mai era accesibilă și la categoria autocamioane de transport au sosit mașini cu o masă totală de 40.000 t.

Economia României cunoștea un proces de transformare cu ajutorul aliatului impus de evenimente și destul de puțin dorit de cercurile de la București. Țara se schimba la față în fiecare zi prin importurile de echipamente din străinătate. Armata Roșie a găsit în 1944 un adevărat depozit bun de jefuit în numele revoluției mondiale și acțiunea a fost realizată până la când s-a ajuns la o foamete cumplită. Bunurile prăduite sau cele cerute drept despăgubiri de război au fost numai cele care au scăpat din bombardamentele de artilerie și, mai ales, din cele de aviație.

Aspectul României a fost schimbat în anii de război prin aducerea produselor germane și datele sunt incomplete. Lipsesc cele din 1944 și Andreas Hillgruber n-a menționat armamentul livrat. Transformarea după model occidental a fost oprită însă din cauza intrării în lagărul socialist începând din cursul anului 1944.

_{Foto sus: Bulevardul Magheru din București, la sfârșitul perioadei interbelice (© Wikimedia Commons)}