Modernizarea agriculturii României Mari, în timpul Marii Crize Economice

Trecerea de la economia de război după 1918 a însemnat o extindere a prosperității în societățile industrializate și bunăstarea a început să fie vizibilă pe întreaga planetă în diferite grade de manifestare, totul depinzând de dimensiunile bazei industriale. Orice minune nu ține prea mult și s-a dat vina pe viciile sistemului de producție de tip capitalist.

Fenomenul de recesiune a fost descris în cele mai întunecate tușe de către cercetătorii în domeniul trecutului și în economie, Marea Criză Economică din 1929 – 1939 fiind un model pentru analizarea celorlalte perioade în care afacerile n-au funcționat după așteptările patronilor și ale experților. A fost un deceniu de groază și nimic nu mergea la nivel mondial. Omenirea s-a enervat și grupările extremiste au ajuns la putere pentru a provoca un nou conflict planetar. Economia și-a revenit în urma lansării masive de comenzi militare de către state, multe tractoare fiind trecute la deplasarea pieselor de artilerie. Generalii erau încântați de noile mijloace motorizate, cele ce ofereau ținte mai mici și mai puțin vulnerabile în raport cu atelajele ce foloseau patru sau șase cai.

Datele statistice ale autorităților nu arată o astfel de situație. Dimpotrivă. România interbelică era un stat cu o agricultură în care era implicată majoritatea populației, dar recoltele erau deosebit de bogate și asigurau venituri interesante proprietarilor și hrană pentru cele 18 milioane de suflete. Totuși, dotarea gospodăriilor lăsa de dorit și tracțiunea era asigurată cu animale, chiar cu boii cei lenți. Progresul ajungea și pe meleagurile românești și tractorul începea să fie căutat de cei cu dare de mână. Erau numai 81 de exemplare în anul 1926, an de avânt economic, din cauză că mijloacele mecanice erau scumpe și necesitau carburant mult și dificil de adus. Anul de debut al recesiunii găsea în inventare 391 de mașini de tracțiune și se poate constata un salt uriaș în domeniul înzestrării cu utilaje motorizate.

Ar fi trebuit să se înregistreze un regres îngrijorător și distrugător, dar statistica din 1938, cel mai bun an din istoria capitalismului românesc, consemna existența a 2.002 exemplare sau un salt de cinci ori în raport cu anul luat drept de debut pentru fenomenul de recesiune. Erau evidente avantajele tractorului, dar era o problemă cu întreținerea, mașinile fiind încă la începuturi și nu prea rezistau la efortul impus de prelucrarea solului tare, mai ales când era vorba de efectuarea arăturilor.

Marele salt s-a produs în anul 1936, atunci când s-a trecut de la 900 la 1.525 de exemplare. Statistica românească era încă la începuturi și prezintă multe imperfecțiuni. Erau consemnate 743 de bucăți în 1931, dar s-a ajuns la numai 662 în anul următor. Este greu de crezut că au fost distruse multe tractoare din moment ce atunci viteza de deplasare era redusă și nici nu se făcea export de mașini agricole. Nici despre uzură nu poate să fie vorba.

Datele statistice publicate în România confirmă realizarea unui mare salt înainte în perioada 1926 – 1938, creșterea de la 81 la 2.002 exemplare fiind o dovadă că prosperitatea începea să se resimtă în agricultură, domeniu ce nu prea îndrăgit de cei de la putere din cauză că nu aducea prea multă glorie politică.

Oamenii au mers tot înainte cu dezvoltarea în perioada de recesiune și erau importate utilaje moderne din Occident, proces care a continuat chiar și în vreme de război. Numai din Germania au fost importate în anul 1937 2.900 t de mașini agricole și s-a atins un record de 3.800 t în 1938. Andreas Hillgruber a identificat în statistica germană un export de 13.100 t în 1942, dar datele seci nu spun despre ce tipuri de tehnică a fost achiziționată. Au venit marile puteri cu jocurile lor de interese și s-a ales praful de multe realizări interbelice. S-a putut scrie apoi că a fost recesiune și alte minuni despre perioada 1929 – 1939. Mulți specialiști în cercetarea trecutului au dat dovadă de lipsă de caracter și au preferat să repete ceea ce au scris înaintașii renumiți. Nici n-a mai contat că adevărul era evident și aveau posibilitatea să scrie ceva revoluționar. Minciuna se pare că aduce mai multă slavă când este pusă în slujba unor cercuri de interese.

_{Foto sus: Demonstrație de funcționare a unui tractor Ford de fabricație americană, în perioada interbelică (© Library of Congress)}