Moartea regelui Matia Corvin – un eveniment înconjurat de numeroase legende

Moartea regelui Matia Corvin, la 6 aprilie 1490, în duminica Floriilor, a generat de-a lungul timpului numeroase legende.

Cele mai cunoscute versiuni vorbesc de asasinarea regelui de către soția acestuia Beatrix care l-ar fi otrăvit cu smochine (fructele preferate ale lui Matia) sau de o parte a nobilimii care dorea să se răzbune, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

În realitate analiza atentă a izvoarelor ne indică faptul că a murit de gută. După moartea sa, corpul neînsulfețit a fost adus pe Dunăre la Buda, de unde mai apoi a fost adus la Székesfehérvár. Trupul neînsuflețit, însoțit de o parte din însemnele regale - spada, sceptrul, coroana, globul crucifer și pintenii de aur - e depus în grădina Catedralei, este acoperit cu o mantie stacojie. Mulțimea de nobili îl înconjurau, clericii într-o parte, iar baronii în cealaltă parte.

Doisprezece cavaleri în armură țineau steagurile regale, iar unul dintre ei sabia regală. După ce procesiunea a înconjurat catedrala, trupul regelui a fost așezat înăuntru. Cavalerii au aruncat apoi, la pământ, în fața altarului principal, sabia și steagurile, ca și cum odată cu căderea regelui, toate semnele sale de victorie, s-ar fi pierdut. Toți au izbucnit în lacrimi.

Iată cum descrie Bonfini ultimele zile ale regelui Matia:

„Duminica Floriilor (4 aprilie) însoțit de ambasadori, legatul papal și de câțiva nobili este dus pe o targă către postamentul, așezat sub balcon, pregătit pentru această ocazie cu o zi mai înainte. Acolo dorea să sărbătorească în mod demn. Părul era pieptănat și aranjat; fața senină.

Aici a fost amenajat un altar împodobit superb pentru îndeplinirea liturghiilor obișnuite de Florii. Cu o răbdare incredibilă, a rămas aici cam șase ore. După slujbă l-a chemat înaintea tronului pe ambasadorul Veneției, pe care l-a făcut cavaler, cu mare cinste, dăruindu-i cu această ocazie haine aurite și un cal echipat.

Deoarece până atunci nu a mâncat nimic, a început să se simtă slăbit; s-a retras în camerele sale. Nu a petrecut la micul dejun nici măcar trei ore, deoarece avea stomacul bolnav. A așteptat-o și pe regină, care cu ocazia sărbătorii a vizitat bisericile din oraș. În timp ce o aștepta, ca să mănânce și să alunge starea de slăbiciune, prin clucerul Petru i-au fost aduse smochine. Dar acestea erau stătute, stricate.

Când regele le-a gustat, proasta calitate a celor servite l-a enervat atât de mult încât s-a mâniat. Între timp a sosit și regina; de ea depindea în totalitate, alinarea, liniștirea, calmarea, soțului ei. Regina a adus vorba de prânz și i-au fost aduse tot felul de mâncăruri gustoase, dar el nu s-a atins de nimic. Spune că, amețește, ochii îi sunt încețosați. Este dus în dormitor. Atunci dintr-o dată a paralizat.

Mai apoi chemați, au sosit ducele Ioan Corvin, verii Geréb Petru și Matia, episcopul de Eger Dócsy Orbán, cancelarul Bakócz Tamás, contele Zápolya István, voievodul Ștefan Báthori și mai mulți nobili.

...

A treia zi, care și-a primit numele de la Marte, dimineața între ora opt și nouă, în timp ce “respira din ce în ce mai greu”, ca și cum ar implora iertarea divină, dovedind prin multe semene o sinceră părere de rău, și-a dat suflarea în timp ce vărsa.”

Bibliografie:

• Bonfini Matyás Király Magyar Helikon 1959, p. 333-334.