Marea Criză Economică: Traficul feroviar de mărfuri în România anului 1930

Se spune prin cărțile de Istorie și Economie că în anul 1929 a izbucnit în SUA o cumplită recesiune în urma prăbușirii activității la bursă și a urmat o recesiune planetară, o consecință a acesteia fiind scăderea nivelului de trai al populației. A rezultat în cele din urmă un nou război mondial și totul a pornit de la viciile sistemului de producție de tip capitalist. Nici România nu putea să fie ocolită de recesiune.

Datele statistice ale statului român pentru anul 1930 nu surprind o situație catastrofală. Dimpotrivă. Au fost înregistrate 18.192.000 t de marfă transportate cu trenurile în contul firmelor private, în creștere față de precedenții doi ani. Cele 5.224.000 t de lemn de foc și de construcție reprezentau principala marfă transportată pe calea ferată sub aspectul tonajului, România fiind încă dependentă de sobele clasice și civilizația era dominată încă de materialele naturale ce generau clădiri ușoare și elastice în caz de seism. A doua bogăție a țării era reprezentată de petrol și derivate, masa acestora ajungând la 4.215.000 t. Era evident că societatea dorea să renunțe la combustibilul solid, poluant și greu de transportat și manipulat.

Industria epocii avea nevoie de mult fier și metalul vital pentru economie a fost transportat până la o masă de 525.000 t în toate formele. Țara trecea de la o civilizație a lemnului la una a metalelor durabile. Cum România se motoriza, au sosit și 23.000 t de autovehicule. Dotarea economiei cu mașini industriale și agricole era o prioritate în epocă și au fost aduse 28.000 t de instalații ce foloseau forța motoarelor sau încă a omului. Cererea a fost în scădere drastică în raport cu anul precedent.

Creșterea populației urbane a dus la o sporire a cererii de alimente, produsele agricole fiind trimise și către porturi pentru export. Au fost cărate de către trenuri 1.814.000 t de cereale în afară de grâu. Acesta era trecut separat și masa a fost de 586.000 t. Se adăugau 423.000 t de produse rezultate din funcționarea morilor, făina și mălaiul fiind cerute pe piața internă. Zahărul era alimentul râvnit de populația epocii și cantitatea de sfeclă deplasată pe calea ferată a sporit semnificativ. Dacă au fost în 1929 474.000 t de materie primă pentru prelucrare și rafinare, anul următor au fost încărcate 707.000 t. Piața cerea alimentul dulce și resturile din procesul industrial erau folosite pentru hrănirea animalelor. A crescut și cererea de animale vii pentru funcționarea abatoarelor și masa acestora a ajuns la 182.000 t. Consumul urban impunea și aducerea de excitanți buni la preț și astfel au fost deplasate 172.000 t de vin, bere și alcool, setea românilor în epocă fiind greu de stins.

Orașele României Mari se transformau de la o zi la alta și au fost necesare numai în 1930 1.140.000 t de materiale de construcție în afară de lemn și metal. Se adăugau alte 391.000 t de var, ciment și ipsos, pasiunea locuitorilor pentru case mari și durabile fiind în creștere. Totuși, construcțiile din materiale tradiționale mai rezistau chiar și-n mediul urban în zonele de mahala.

Circulația mărfurilor în România Mare s-a dezvoltat în anul 1930 și indica o sporire a cererii din partea unei populații cu un nivel de trai din ce în ce mai bun. Trenul continua să pună-n mișcare o țară, dar începeau să intre în acțiune și camioanele pe distanțe mai scurte.