Marea Criză Economică lipsește din memoriile mareșalului G. K. Jukov

Participanții la un conflict militar de amploare scriu cărți în care descriu evenimentele la care au participat și conducătorii trupelor explică deciziile pe care le-au luat în condițiile impuse de evoluția ostilităților. Generalul care a reușit să avanseze în ierarhia sovietică până lângă Iosif Vissarionovici Stalin a lăsat un volum de memorii, Amintiri și reflecții, care a fost deosebit de citat de cei care au scris despre Al Doilea Război Mondial și afirmațiile publicate au fost considerate deosebit de prețioase pentru înțelegerea istoriei militare.

Mareșalul sovietic nu prea s-a omorât cu studiul în timpul vieții și lucrarea este prea documentată pentru a fi opera unui singur om, dar cartea trebuie citită deoarece rezolvă multe mituri din perioada interbelică prin informațiile oferite. Chiar dacă autorul nu și-a propus să rezolve această problemă, a reușit totuși să servească drept bază pentru teoria că industria perioadei 1929 – 1939 a funcționat din plin, chiar prea mult, și a afectat echilibrul în întreg sistemul economic mondial. Industria grea a fost în centrul atenției mediului de afaceri și comenzile au curs, contrar legendelor despre o prăbușire a nivelului producției.

Mareșalul G. K. Jukov povestește despre luptele din Manciuria anului 1939 și oferă la un moment dat detalii despre aprovizionarea trupelor sovietice aflate în contact cu diviziile japoneze. Au fost transportate pentru ofensiva de la Halhin-Gol 6.500 t de muniție de aviație și apărarea niponă a fost copleșită începând din 19 august 1939, data la care Stalin a dat ordinul de atac. Avioanele și mașinile terestre au avut asigurate 22.500 t de carburanți și lubrifianți pentru această operațiune ofensivă cu caracter limitat.

Se observă că economia sovietică a produs cele necesare unui război modern și produsele speciale au fost testate în micul experiment războinic. Au fost deplasate cele necesare avioanelor de la fabricile de muniții din regiunile europene și chiar aparatele de zbor au sosit cu trenul sau în zbor cât mai aproape de viitorul front, cel pe care Stalin îl dorea încheiat cât mai repede printr-o lovitură prin care să le demonstreze militarilor niponi că nu trebuie nici măcar să se gândească să atace Uniunea Sovietică în timp ce Armata Roșie o să fie ocupată în Europa.

Avioanele și muniția acestora erau deosebit de costisitoare, dar Stalin descoperise un nou Dumnezeu și s-au făcut sacrificii deosebite pentru artilerie. Tunurile sunt arme puternice, cele ce provoacă mai multe victime decât orice altă categorie de mijloace de distrugere, și camioanele au transportat departe în pustietate 18.000 t de muniții pentru un bombardament scurt și devastator. Se înțelege acum la ce erau utile uzinele metalurgice și cele chimice în care dispăreau cele mai bune materii prime.

Motorizarea Armatei Roșii

Toate produsele necesare unei armate moderne în pustiu erau transportate pe calea ferată, dar deșertul nu avea drumuri de fier și s-a recurs la coloanele de camioane. Au fost folosite inițial 1.724 de camioane și 912 cisterne, dar erau prea puține mijloace motorizate. Au fost repartizate încă 1.250 de camioane și alte 375 de cisterne. A fost un efort logistic deosebit și un bun antrenament pentru șoferi. Fabricile de camioane n-au fost ridicate pentru dezvoltarea economiei, ci pentru a se realiza motorizarea Armatei Roșii. Mijloacele hipo nu mai făceau față cerințelor unui conflict modern, chiar dacă în anumite sectoare de front mai puteau să aibă utilitate.

Amploarea unui război mic trebuie să fie înțeleasă tocmai prin sumara descriere a sistemului logistic sovietic, cel care avea drept misiune deplasarea de armament, muniții și oameni. Erau considerate secundare mijloacele de trai ale luptătorilor. Iosif Stalin a fost de acord cu deplasarea în Mongolia a 912 cisterne în prima parte a pregătirii operațiunilor militare și un astfel de efectiv ar putea să pară redus, nesemnificativ. În realitate, astfel de camioane specializate erau puține la nivel mondial și insuficiente în raport cu cererea de carburanți în diferite regiuni. România, stat ce dispunea de rafinării, dispunea în anul 1938 de doar 326 de autocisterne și dezvoltarea traficului auto era încetinită de această insuficiență. Nici la camioane nu se stătea prea bine prin cele 7.670 de unități, unele fiind de capacitate mică.

Acest conflict din îndepărtata Manciurie demonstrează de ce după 1929 au fost înregistrate unele lipsuri pentru populația de rând și nu sistemul capitalist de producție a fost de vină pentru zisul marasm economic. Generalii sovietici au deplasat spre liniile japoneze un amestec de proiectile mai vechi cu modele noi pentru testare, dar cele mai multe arme și muniții erau concentrate în regiunile vestice ale lagărului socialist.

Marea Criză Economică n-a avut legătură cu viciile sistemului economic capitalist, dar savanților le-a plăcut ideea să critice bursa și băncile. În plus, comuniștii adorau teza defăimării uzinelor din lumea burgheză. A fost o colaborare perfectă de la distanță și, prin repetare timp de decenii, a apărut un nou adevăr științific, cel ce este promovat permanent prin școala universală.

Teza despre lipsa de activitate din fabricile perioadei 1929 – 1939 trebuie să dispară și numai bombele de aviație și cartușele speciale demonstrează că se lucra mult din punct de vedere cantitativ și nu se făcea rabat de la calitate. Nu era de glumit cu Stalin dacă i se raporta o proastă funcționare a munițiilor. Obsesia pentru tehnica militară a dus la o transformare a Uniunii Sovietice într-un templu al războiului și materiile prime au fost transformate în exces în mijloace de distrugere, ceea ce a dus la o nenorocire a populației din lagărul comunist. A fost afectată și economia din vaste regiuni ale planetei din cauza stilului comercial dus de Iosif Stalin.

Marea Criză Economică a fost realizată prin acțiunea elitelor vremii și acestea au făcut intense pregătiri militare începând din anul 1926. S-a făcut totul pentru un nou război mondial și Iosif Stalin a ordonat realizarea unei industrializări forțate în vederea cuceririi întregii planete în numele revoluției mondiale.

_{Foto sus: Gheorghi Jukov participă la o paradă a victoriei după cel de-al Doilea Război Mondial (© Mil.ru)}