Industria alimentară în România Mare

România Mare a fost clasificată drept stat agrar – industrial în perioada interbelică deoarece existau foarte mulți țărani ce se ocupau cu agricultura și numărul de fabrici ar fi fost prea mic. Numai regimul comunist a reușit să transforme radical economia și să dezvolte o puternică industrie în stil socialist, pe baze științifice. Numai Karl Marx și Iosif Vissarionovici Stalin au cunoscut căile de progres ale omenirii.

Realitatea a fost că zisul regim burghezo – moșieresc dezvolta țara în ritmuri destul de bune și fără să fie nevoie de munca deținuților politici strânși în lagăre de exterminare.

Industria alimentară era domeniul de activitate care trebuia să aducă profit în urma prelucrării în mod superior a materiilor prime furnizate de către agricultură și care erau din ce în ce mai cerute pe piața internă și la export datorită creșterii populației urbane. Făina și mălaiul erau deosebit de solicitate și pâinea era solicitată în magazinele urbane.

Raportat la anul 1934, statistica menționează tot 106 mori ce prelucrau cel puțin trei vagoane de cereale pe zi. A fost realizat un progres deosebit în ceea ce privește capacitățile de măcinat între unul și trei vagoane în 24 de ore. S-a trecut de la 195 la 209 mori.

Făina era prelucrată tot în 36 de brutării mecanice, dar a sporit cererea de paste făinoase și au mai fost deschise două unități de producție. Pâinea și produsele din făină se găseau la liber și nu se punea problema introducerii de cartele în stil comunist.

A crescut deosebit de mult interesul pentru ulei și s-a trecut de la 136 la 145 de fabrici de prelucrare a semințelor cu un conținut mare de substanțe grase, multă materie primă rămânând și pentru presele țărănești. Cerealele și fructele erau prelucrate în 194 de întreprinderi în vederea obținerii de alcool necesar la obținerea de băuturi sau de spirt medicinal. Era un salt de șase capacități industriale.

Fabricile de conserve ce asigurau păstrarea hranei un timp îndelungat au sporit cu un singur centru și se simțea nevoia de noi unități.

Industria alimentară a sporit într-un singur an cu 30 de fabrici și a ajuns la cota 1.066. Asigura de muncă la 29.828 de persoane în 1934 și la 31.334 în anul următor. A fost mărită și valoarea producției de mărfuri și s-a ajuns la un total de 11.896.745.000 lei.

_{Foto sus: Fabrica de zahăr din Arad în perioada interbelică (foto: arhivă Aradul de Altădată)}