În timpul Războaielor Balcanice, România participă la Expoziția de la Gand

Ideea organizării unei expoziții universale și internaționale la Gand a prins contur încă din 1905: municipalitatea, dar și bancherii și industriașii locali s-au simțit datori să puncteze în orgolioasa competiție economică, dar și identitară cu celelalte mari orașe belgiene care fuseseră gazde ale unor astfel de manifestări, anume Anvers, Bruxelles sau Liège. A durat însă o vreme până când expoziția și-a deschis porțile la Gand ‒ între timp, în capitala regatului belgian s-a mai organizat o expoziție universală și internațională în 1910. 

Regele Albert I (1909-1934) a inaugurat Expoziția de la Gand pe 26 aprilie 1913, aceasta rămânând deschisă până în toamna acelui an, nu mai puțin de 192 de zile.

S-au perindat 9.503.419 vizitatori pe cele 30 de hectare ale expoziției, în cartierele Saint Pierre, Vieille Flandre sau parcul Ancienne Citadelle, ocupate de pavilioanele și standurile a 18.932 de expozanți (cei mai mulți, francezi și belgieni; împreună erau mai bine de 15.000). 

Standurile expoziționale au fost organizate în 22 de grupe și 128 de clase, în funcție de domeniile educației, artelor, științelor și literelor, industriei (construcții, edificii publice, electricitate, mecanică, mine, metalurgie, produse chimice sau transporturi), agriculturii, economiei sociale, igienei și asistenței publice, armatei, comerțului etc. În cadrul expoziției s-au derulat 91 de congrese și 20 de conferințe științifice, organizate de un comitet ce îl avea în frunte, printre alții, pe renumitul istoric belgian de la Universitatea din Gand, Henri Pirenne. 

Expozanții care ilustrau aceste grupe / clase de produse menționate veniseră din Tunisia (Africa), Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Guatemala, Mexic, Republica Dominicană (America Latină), California, Canada, SUA (America de Nord), Japonia, Persia (Asia), Austria, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia (aceste două state au participat neoficial), Luxemburg, Marea Britanie, Monaco, Olanda, România, Rusia (Europa). Juriul Internațional a recompensat participanții cu 17.540 de premii, dintre care cele mai multe au fost obținute de francezi (10.263), belgieni (5.205), nemți (361), argentinieni (281), englezi (280) și olandezi (240). În clasament urmau: Tunisia (171), Persia (120), Italia (105), restul obținând sub 100 de premii. 

Din subvenții guvernamentale și private, intrări și chirii, s-au strâns 14.000.000 de franci belgieni, dar, la final, s-a înregistrat un deficit de 2.500.000 de franci belgieni (la cursul de atunci: 2.500.000 de franci francezi, 500.000 de dolari sau 100.000 de lire sterline). 

Produsele românești, amplasate în Pavilionul Internațional al expoziției

Spre deosebire de prezențele anterioare la Expozițiile universale și internaționale belgiene, unde oficialii de la București au trimis doar câteva mostre ale unor produse considerate performante (băuturi, detalii de construcții civile – poduri, silozuri –, petrol și parafine ori obiecte ale industriei casnice – țesături, în special), în 1913, la Gand, standurile românești încercau să facă un bilanț al întregii societăți. 

De organizarea standurilor expoziționale s-a ocupat, în conformitate cu legislația de atunci, Serviciul de informațiuni și publicațiuni din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului, în fruntea comisiei de organizare găsindu-se C.V. Correni, pe care l-am regăsit și între membrii comitetului ce avusese în sarcină participarea României la manifestarea de la Liège din 1905. 

Produsele și obiectele românești erau expuse la secțiunile învățământ industrial și comercial, tipografie, fotografie, agricultură și alimentație, mine și metalurgie, industrii casnice (aici se găseau elemente ale culturii populare tradiționale, precum broderii, țesături, costume populare). Toate acestea erau amplasate în Pavilionul Internațional (situat în apropierea pieței centrale a orașului, în spațiul închis de străzile Gand și Liège), pe o suprafață de cca 380 m², în apropierea vitrinelor Rusiei și Japoniei. 

Participarea României la Gand a fost pusă sub semnul întrebării tocmai pentru că perioada anilor 1912-1913 era marcată de Războaiele Balcanice, care au împiedicat, în fapt, prezența Bulgariei, ce obținuse un palmares impresionant în 1905, a Greciei, Muntenegrului, Serbiei ori Turciei. 

Carniole & Fiii, Iordache N. Ionescu & Co, Richard Reiner obțin Mari Premii la Gand

La Gand, România a obținut 38 de premii (55 de expozanți), situându-se pe locul 14 în lume (dintr-un total de 26 de state sau entități statale participante), respectiv 7 (din 13) în Europa. 

Performanța românească a fost subliniată și de literatura tehnică a Expoziției (spre exemplu, raportul lui E. Van Mighem asupra clasei 84 – dantele, broderii, pasmanterii) sau în procesele verbale ale Juriului Internațional (pe care le-am găsit în fondurile Arhivelor Generale ale Regatului Belgiei de la Bruxelles). 

Dintre laureați, îi amintim pe Carniole & Fiii din București (instrumente de precizie, monede, medalii), Iordache N. Ionescu & Co, Richard Reiner (vinuri și rachiuri din vin) etc., care au dobândit Mari Premii. Cu medalii de aur au fost recompensați, printre alții, Nicolae Buzdugan (fotografie), Marin P. Amărășteanu, George Ioanin, Rudolf Artner (băuturi diverse). Școala academică de croitorie, respectiv Societatea „Măcinul” (exploatări miniere) au obținut medalii de argint, iar Mihai Botez, Ion Georgescu (București) și C.P. Nedelcu (Brăila) au primit medalii de bronz la secțiunea mică metalurgie.

Belgia, al doilea importator al produselor românești

Guvernul de la București a justificat în primul rând economic participarea la Expoziția de la Gand, căci relațiile comerciale dintre cele două țări erau în continuare foarte bune. Între 1911 și 1915, Belgia era al doilea importator al produselor românești (în special petrol și parafine), după Austria. Totodată, procentual, Belgia se situa pe poziția a șaptea între cei mai importanți exportatori europeni în România, după Germania, Austria, Anglia, Franța, Italia și Rusia. 

De cealaltă parte, România era mai cunoscută în Belgia prin diverse acțiuni culturale, pe care ministrul României de la Bruxelles din perioada 1909-1920, Trandafir Djuvara, le organizase prin Legație, anume concerte de muzică de cameră susținute de Barozzi, Golescu, Enescu etc., expoziții de artă românească (Grigorescu, Loghi, Luchian, Mirea, Petrașcu, Voinescu etc.), susținerea financiară a unor conferențiari români la universitățile din Bruxelles și Louvain (Xenopol) etc. 

Referitor la imaginea țării în prima parte a celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, ea stăruia în amintirea belgienilor prin „cochetul” pavilion ridicat cu ocazia Expoziției de la Liège din 1905. 

Chiar dacă pliantele sau presa epocii (precum „Gand-Exposition”, „Journal de Gand” sau ghidul lui Edmond Scheler, Gand et son exposition) nu s-au întrecut în a prezenta standurile românești, anumite clișee, deja cu o oarecare istorie, se regăseau în publicațiile dedicate acestei manifestări. Astfel, în ochii lui Gustave Drèze (Le livre d’or de l’Exposition universelle et internationale de Gand, 1913), România acelor vremuri, o prezență obișnuită la manifestările expoziționale belgiene, era o „țară agricolă, cu una dintre cele mai mari producții de petrol din Europa”. Și continua publicistul belgian: standurile românești, care conturau o „cochetă și originală” expoziție, aduceau în fața vizitatorilor o „artă națională remarcabilă”, care se dezvăluia atât prin ornamentația vitrinelor, cât și prin broderiile, țesăturile ori costumele populare „pitorești”. 

(...)

Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 292 al revistei „Historia” (revista:292), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 mai - 14 iunie, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: BIBLIOTECA CONGRESULUI AMERICAN, WIKIMEDIA COMMONS, WWW.BIE-PARIS.ORG, MNIR ‒ GALERIA PORTRETELOR