Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.

Din vara anului 1942 și până în vara lui 1943, John Cairncross (spion recrutat de NKVD în aprilie 1937 - n.r.) s-a ocupat cu editarea interceptărilor ULTRA referitoare la forțele aeriene germane, informații pe care le-a comunicat ofițerului de legătură sovietic. Cairncross a recunoscut mai târziu că a transmis informații despre dispunerea unităților Luftwaffe înainte de ofensivă, fapt ce a permis bombardarea aerodromurilor germane de către aviația sovietică.

Pentru a preda materialele ULTRA la Londra în zilele sale libere, ofițerul său de legătură i-a asigurat banii necesari pentru a cumpăra o mașină second-hand. Datorită colaborării fără precedent din timpul războiului dintre comunitățile de informații din Marea Britanie și SUA, stația NKVD de la Londra a fost în măsură să furnizeze atât documente britanice, cât și americane.

În vara anului 1943, obosit de drumurile regulate la Londra pentru livrarea materialelor ULTRA către Gorski, Cairncross părăsește Bletchley Park. Deși reușește să se angajeze în cadrul MI-6, la început în cadrul Secției V (Contrainformații), apoi în Secția I (Informații Politice), în viziunea Centrului de la Moscova importanța sa scade clar sub cea a lui Philby.

Abia în 1944, după plecarea de la Bletchley Park, Cairncross a avut parte de recunoașterea, întârziată, e drept, a contribuției sale la bătălia de la Kursk. Noul ofițer de legătură sovietic, Krotenschield, l-a informat că a fost decorat cu una dintre cele mai înalte decorații ale Uniunii Sovietice – Ordinul Steagul Roșu. Ofițerul a raportat la Moscova că Cairncross a fost vizibil emoționat de primirea decorației, deși ulterior i s-a spus că trebuie înapoiată, pentru a fi păstrată în siguranță la Moscova.

Alte informații ULTRA au parvenit sovieticilor prin intermediul altui agent, Anthony Blunt (al patrulea membru din „Cei cinci spioni de la Cambridge”), care le primise de la un subagent infiltrat în serviciile de informații britanice, Leo Long (nume de cod ELLI). Considerate de GRU ca fiind „foarte valoroase”, aceste informații au fost „confirmate prin alte surse”. Centrala GRU a considerat că erau „extrem de necesare” informațiile suplimentare despre ULTRA obținute prin intermediul lui Leo Long.

Încheiem prin a menționa că, în perioada 1941-1945, Blunt a furnizat 1.771 de documente din cadrul Serviciului de securitate internă și contraspionaj MI-5. În plus, pe 26 mai 1944, Blunt a transmis sovieticilor, în copie, detaliile planului aliat de înșelare militară și inducere în eroare a forțelor germane cu privire la locul și data invaziei aliate în Europa, elaborat ca parte a Operațiunii Overlord – debarcarea Aliaților în Normandia din 6 iunie.

La o nouă întâlnire cu ofițerul de legătură, pe 7 iulie 1944, a furnizat un raport detaliat despre modul de utilizare a agenților dubli în cadrul planului de înșelare militară a germanilor. Stresul vieții duble și-a pus amprenta asupra lui Blunt, care a decis să se întoarcă la cariera sa de istoric de artă și să accepte funcția de Custode al Galeriilor Regale de Pictură.

Astfel, putem spune că informațiile ULTRA au parvenit URSS prin canale oficiale, incomplete și cenzurate pentru mascarea sursei, și într-o formă mult mai detaliată grație spionilor infiltrați în interiorul structurilor de informații britanice.

Acest text este un fragment din articolul „Kursk 1943 – ULTRA, spionii și controversele Operațiunii Citadela”, publicat în în numărul 44 al revistei „Historia Special” (revista:special/44), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 28 septembrie - 27 decembrie 2023, și în format digital pe paydemic.com.

Foto sus: Sovieticii au obținut informații importante despre Enigma de la spionii pe care îi aveau în Marea Britanie (© Tim Gage / Wikimedia Commons)

Mai multe