Exploatarea argintului în România Mare, în timpul Marii Crize Economice

Fenomenul economic a pornit din SUA anului 1929 și ar fi bântuit cu putere până-n 1933, dar marasmul din lumea afacerilor a existat până la declanșarea războiului mondial. A fost un deceniu de groază pentru poporul mărunt și nivelul de trai a scăzut catastrofal. Istoricii s-au întrecut să descrie un cumplit dezastru pentru ceea ce înseamnă progres economic și social. Economiștii au demonstrat că prăpădul pornește de la viciile sistemului capitalist de producție și nu pot elitele să oprească o forță planetară.

Datele statistice din România Mare arată însă o altă situație. Se muncea din greu și producțiile erau din ce în ce mai ridicate pentru a se asigurat funcționarea statului și nivelul de trai din ce în ce mai bun, mai ales cel din mediul urban. Argintul fin era căutat de către stat și bijutieri, iar munții din Transilvania ascundeau cantități importante. Anul 1928 a fost marcat de rafinarea a 2.279 kg de metal prețios. Nu era recesiune și semne bune erau identificate de către specialiști.

Recesiunea ar fi venit din SUA, dar în 1929 au fost obținute 2.822 kg de produs de calitate și s-a ajuns la 4.418 kg în primul an complet de probleme economice. Se înregistra o adevărată foame de metale prețioase și s-a ajuns în 1932 la 5.866 kg. Era o poftă uriașă de îmbogățire în întreaga societate și o disperare de a produce cât mai mult pentru acumularea de avere.

Argintul era o rudă mai săracă a aurului, dar era interesant pentru mediul de afaceri și producția din 1933 a ajuns la 10.995 kg de metal prețios și fin. Era ceva uimitor în raport cu ceea ce a fost înainte de 1929. Minele au fost exploatate intens pentru a asigura o producție sporită și 1937 a fost cel mai bun an prin cele 25.645 kg obținute. Economia a fost susținută în 1938 prin alte 22.180 kg. Prețul mediu de 2.032 de lei pentru un kilogram din 1937 era scăzut în raport cu cel 4.204 lei din 1926, dar autoritățile și patronii au dus o luptă crâncenă pentru reducerea prețurilor din domeniul materiilor prime și astfel să fie obținut profit în sectoarele economice definite drept de vârf.

Contrar legendelor despre un prăpăd economic, România Mare înregistra un avânt deosebit în domeniul afacerilor și fenomenul a continuat până la venirea războiului mondial. Au fost politicieni străini care au aflat că sunt prea multe resurse prin spațiul românesc și n-ar fi stricat o campanie militară pentru acapararea de bunuri nemuncite. Trebuia să fie un singur lagăr pe planetă și scopul scuza mijloacele prin care se făcea aprovizionarea cu de toate.

_{Foto sus: Munţii Apuseni. Intrarea minerilor în galerii. Fotografie din perioada interbelică, de Bazil Roman (© iMAGO Romaniae)}