Emil Borisovici Valev și dezvoltarea agricolă a nordului Dobrogei
Geograful sovietic Emil Borisovici Valev a cunoscut soarta specifică a oamenilor din lagărul socialist: a fost dur atacat și atunci când era pe linia partidului prin activitatea politrucilor de la București. A scris un articol de geografie economică și a fost luat cu asalt de cel ce era definit drept economist de cercul lui Gheorghe Gheorghiu – Dej. A fost acuzat că a dorit transformarea statului aliat într-un simplu teren agricol pentru restul lagărului socialist, ceea ce ar fi fost contrar chiar ideologiei. Dacă ar fi scris ceva contrar dezvoltării industriei grele, ar fi ajuns în mod sigur să viziteze frumoasa Siberie. Exista prea multă geografie prin regiune.
Omul de știință a scris însă negru pe alb că a formulat teoriile din scurtul articol științific pentru a realiza o creștere a cantităților de mărfuri de pe piața socialistă și n-a vizat vreo modificare teritorială. A rămas un specialist până la sfârșitul carierei universitare și n-a devenit un politruc precum Mihail Gorbaciov.
Textul articolului are referiri la agricultură, mistificatorii comuniști pornind întotdeauna de la un material scris și de la adevăr, dar interpretările au fost orientate împotriva cadrului universitar Valev. Omul de știință chiar a scris despre faptul că ar trebui valorificată în comun regiunea Deltei Dunării, cea care oferea un teren arabil fertil și s-ar fi putut face ușor irigații din fluviu. Malurile nu sunt prea înaite și astfel apa nu trebuie să fie pompată cu multă energie electrică. Teoretic, s-ar fi obținut importante cantități de cereale în sudul fostei Basarabii și în nordul Dunării. Nu era o idée rea să fie amenajat malul fluviului în comun de către cele două state prietene. Specialistul sovietic amintea de exploatarea în comun a resurselor de pește și de stuf, masă verde ce se putea regenera rapid și era utilă în producția de celuloză.
Ideile specialistului sovietic erau deosebit de utile pentru ambele state socialiste și ar fi generat venituri frumoase. Nu putea însă să spună adevărul până la capăt. Kremlinul considera brațul Chilia de importanță strategică și nu permitea trecerea vaselor românești prin regiune. Totul se desfășura pentru români pe brațul Sulina. Ar fi fost de dorit o colaborare după modelul româno – iugoslav, de egalitate și prietenie. Frontiera a rămas blocată și trupele de grăniceri aveau glonțul pe țeavă.
Emil Valev doar a sugerat cam cum s-ar putea dezvolta comerțul și economia, dar a avut grijă să utilizeze orice cuvânt cu mare grijă. A avut ghinion și tot a fost lovit din plin de aparatul de propagandă al regimului comunist de la București. A fost apoi atacat în cel mai dur de către istoricii care au scris după 1989, cei care au crezut că au descoperit fapte de vitejie națională în opera unor oameni ai Moscovei. Iluzia specialiștilor din lumea democratică demonstrează confuzia instaurată de aparatul de propagandă, cel care a sugerat că puterea de la București ar fi avut ceva național după 1958, adică după retragerea trupelor sovietice cu acordul lui Hrușciov.
Lupta împotriva lui Valev a fost un clar exemplu de manipulare și dezinformare în stil comunist și istoricii de după 1989 au căzut în plasa agenților regimului defunct de la București. Grav a fost și este că nu vor să mai iasă din capcana pregătită de cei ce au făcut totul împotriva neamului românesc.
Foto sus: Aspect de la constituirea cooperativei agricole de producţie din Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 13/1949)