Elveția și schimburile de mărfuri cu România Mare în cursul anului 1934

Distanțele și diferențele culturale făceau ca popoarele să se cunoască prea puțin chiar și-n perioada interbelică. Statul izolat prin văile Munților Alpi avea un potențial economic deosebit deoarece realiza produse de înaltă tehnologie și care consumau puține resurse, un fel de bijuterii industriale. În plus, lumea bancară asigura sume mari de bani. Datele statistice ale statului român arată că nu prea au reușit autoritățile să dezvolte schimburile de mărfuri, chiar dacă fiecare parte avea ceea ce era interesant pentru celălalt. Se poate spune că Marea Criză Economică a agravat situația acestui trafic comercial, ceea ce ar părea normal.

Partea interesantă este că patronii români au reușit să intre masiv pe piața elvețiană tocmai în anul 1934 și au fost încasări mari în urma trimiterii celor 61.745 t de produse. Cerealele au fost interesante și au reprezentat baza livrărilor prin cele 37.996 t. Elvețienii au descoperit și petrolul românesc și au fost cumpărate 13.186 t de combustibil lichid. Prețurile erau însă modeste în raport cu cerealele.

Importurile erau concentrare pe produsele textile de calitate și au sosit 1.312 t de mărfuri deosebit de scumpe. Au fost urmate din punct de vedere cantitativ de cele 1.273 de tone de aparate și utilaje pentru economie la un preț mult mai bun. Se punea mare accent pe aducerea de materiale textile vegetale pentru clasele sociale dotate financiar. Costisitoare erau și cele 18 tone de ceasuri de diferite tipuri.

Au fost identificate drept interesante pentru achiziție 222 t de fier și lucrări din acest metal la un preț deosebit de bun în raport cu cel al mașinilor. Au fost preluate și 240 t de metale neferoase și metaloide, cele ce erau utile în obținerea de produse prelucrate superior. Medicamentele și produsele chimice începeau să aibă prețurile mai accesibile în condițiile în care concurența pe piața mondială era înverșunată și nu mai exista un monopol al unor centre industriale din Europa. Importul total de mărfuri din Țara cantoanelor s-a ridicat la doar 3.788 t, prea puțin în raport cu potențialul ambelor economii.

Balanța comercială a României rămânea deficitară pe relația cu Elveția și nu se reușea o extragere a capitalului spre centrele de producție de la nord de Dunăre. Au fost trimise produse în valoare de 198 milioane de lei și au fost luate bunuri de 430.469.000 de lei. Cele două lumi se cunoșteau prea puțin și oamenii de afaceri nu reușeau să se înțeleagă în ceea ce privește concentrarea eforturilor spre regiunile bogate în resurse sau spre orașele pline de bani.

_{Foto sus: Vedere aeriană a Rafinăriei Astra Română, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}