Dezastrul din căminele culturale ale României socialiste
Statul comunist a venit cu ideea că trebuie să schimbe totul în țară și că are puterea să elimine analfabetismul și astfel lumina științei de tip marxist o să pătrundă până-n cele mai îndepărtate cătune ale lumii noi.
Căminele culturale urmau să fie motorul acestei campanii de schimbare a mentalităților și acestea erau supravegheate de către Secția de Propagandă și Agitație a C.C. al PCR. Un raport oferit forurilor superioare la 14 septembrie 1966 surprinde un adevărat dezastru în patria socialistă în ceea ce privește coordonarea activităților culturale și științifice în clădirile căminelor culturale.
Existau la nivel de țară 9.616 construcții cu destinație educativă de masă, multe provenite din foste case ale celor înstăriți. Numai 1.212 dispuneau însă de televizoare și o situație puțin mai bună era la proiectoare de diafilme prin cele 1.218 exemplare. Exact după model stalinist, propaganda se făcea prin aparatele de radio și au fost livrate 6.592 de bucăți. Această muncă de dotare tehnică era frânată însă de indiferența autorităților ce nu aduceau curentul electric în clădirile culturale nici măcar acolo unde localitățile erau electrificate. Primarii, mulți slab pregătiți, au lăsat construcțiile în stare insalubră și erau mai interesați de sprijinirea bisericilor, ceea ce era contrar politicilor partidului adus de tancurile sovietice.
Statul comunist ducea o politică interesantă de economii în domeniul cultural și erau numai 4.260 de directori de instituții, celelalte fiind administrate de către trimișii primăriilor. Întotdeauna se poate și mai rău în România socialistă. Problema era că 3.560 de responsabili aveau norma de bază în școli și nu se interesau în mod special de activitatea în domeniul cultural și chiar al propagandei de partid. Nu se putea face ceva represiv împotriva cumularzilor, evident oameni cu relații în zonă, deoarece nu existau norme care să le reglementeze activitatea.
Statul comunist părea să fie bine organizat, dar domnea un haos perfect în spatele imaginii de forță economică și militară. Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut grijă să umple lagărele de concentrare și exterminare cu intelectuali și să-i înlocuiască prin activiști slab instruiți, cei ce doreau doar să acumuleze ceva avere pentru o iluzorie afirmare socială în timp ce erau plăcuți superiorilor.
Documentul publicat de echipa coordonată de istoricul Mihnea Berindei surprinde adevărata situație a statului comunist în domeniul culturii, dar a rămas ascuns în paginile unui tom științific stufos și n-a ajuns la mase de cititori.
Foto sus: Nicolae Ceauşescu la recepţia dată la Snagov, în cinstea zilei de 1 Mai 1966 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 35/1966)