De ce s-a opus Nicolae Iorga construirii unui ștrand în București
La sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30, un subiect „arzător” de dezbare publică, mai ales pe timpul verii, era autorizarea sau blocarea construirii de ștranduri în diferite orașe ale țării. În aceste dezbateri au intervenit chiar și marii oameni politici ai vremii, precum Nicolae Iorga.
Opiniile pro sau contra erau legate de igienă sau morală, precum și de locul ales pentru organizarea ștrandului. Dar, cu trecerea timpului, vocile care se împotriveau acestei modalități de petrecere a timpului liber s-au împuținat și chiar au fost înlocuite de păreri pozitive, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
În ziarul „Drapelul” (19 august 1919, Lugoj), un articol semnat „mai mulți orășeni” recomandă municipalității să mute „baia Karl, acest ștrand artificial al orașului nostru, care, abstrăgând că e ceva urât, ne mai face și de batjocura străinilor. Căci nu e nici un aspect frumos să treci podul la oricare oră din zi și să ai priveliștea care ți-o oferă baia Karl. O foaie umoristică ar avea aci material bogat pentru o vară, publicând instantanee din acest miracol al Lugojului. Ar fi timpul suprem să dispară șandramalele acelea cu figurile caraghioase cari țin să se arate trecătorilor de pe pod. Găsească orașul alt loc pentru această baie, care nu mai are ce căuta aici în mijlocul orașului, în cel mai frecventat punct al aceluia”.
Zece ani mai târziu, opoziția lui Nicolae Iorga în construirea unui ștrand în București este combătută astfel de C. A. Donescu în ziarul „Vremea” (11 aprilie 1929):
„Niște ingineri au făcut propunerea de-a construi Bucureștilor un ștrand... Un ștrand, după chipul și asemănarea celor din marile capitale străine. Propunerea a făcut senzație. Bucureștii, ștrand!... Condeiele tocite de-atâtea articole de grămadă s-au ascuțit la repezeală, pentru a specula «cea mai palpitantă chestiune». Desenatorii gazetelor s-au văzut, pe neașteptate, în posesia celui mai bun subiect de șarjă. Însuși d. Profesor Iorga s-a amestecat în discuție. Chestiunea deci e gravă. «Ștrand n-aveau Bucureștii, spune d. Iorga. Restul — după dorință și ceva mai mult. Ce nu! Băi pentru popor. Bibliotecă națională cu secții prin suburbii. Teatre și cinematografe pentru muncitori»... Dacă înțelegem bine sensul cuvintelor sale, d. profesor Iorga e ironic: voim ștrand, dar n-avem biblioteci. Sau, cu alte cuvinte, vrea să spună d-sa: întâiu faceți biblioteci și-apoi ștrand! […] Concepție absurdă!... Niciodată inginerii aceștia nu vor face biblioteci. Fiindcă ei — ca oameni de afaceri — nu vor găsi niciodată vreo corelație între ștranduri și biblioteci. Și mai absurd e să critice cineva această idee, când Statul nu cheltuiește niciun ban pentru realizarea ei. Înțelegem să se critice condițiile concesiunei; să se facă multă discuție atunci când este vorba de alegerea terenului, să se aibă multă grijă ca acest ștrand să nu devie un loc de infecție... Dar ștrandul, în sine!... Pentru ce?...“
La 10 august 1930, „Bilete de Papagal” laudă inițiativa primarului Chiriță Vasilescu de a organiza în Sectorul III Albastru „cel dintâi ştrand, construit la Şosea, […] care a cunoscut un succes nebănuit şi contribuie la rămânerea Bucureștenilor acasă și la emanciparea de lăcomiile, anul acesta cumplit pedepsite, ale hoților hotelieri și restauratori. [...] Transportarea vieții de litoral și o modalitate de mare în orașe fac orașele mai frumoase și existența și mai sănătoasă și mai plăcută. Un om care se plimbă o dată pe zi în lumină, în aer și în apă, sau măcar o dată pe săptămână, nu poate să nu fie mai viu decât osânditul de odinioară la vecinica încălţăminte, la gulerul permanent, la subsuorile constrânse și la pantalonul ferecat cu șapte nasturi și o sută de prejudecăți și ipocrizii.”
Vezi articolul publicat de C. A. Donescu, în ziarul „Vremea”, pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României.
Foto sus: 1931. Ștrand în Iași (© Arhivele Naționale ale României, Colecția Documente fotografice, F I 3652 (1)