Contribuția doctorului Nicolae Minovici la dezvoltarea masajului și a cursurilor medicale
La data de 16 decembrie 1906 era inaugurată prima școală de masaj din București, ale cărei cursuri erau ținute de către tânărul dr. Nicolae Minovici. Primul curs al medicului, a reprezentat baza pe care se clădea întreaga pregătire a celor care doreau să pătrundă în acest domeniu.
În această etapă, participanții învățau principiile fundamentale ale masajului – poziționarea corectă a corpului, tehnicile de bază de presiune și manipulare, dar și noțiuni de anatomie și igienă, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.
Potrivit viziunii sale, prin masaj se înțelegea: „o serie de mișcări executate asupra unei părți sau aspra corpului întreg, cu un scop higenic sau terapeutic”. Masajul medical sau terapeutic diferă cu totul de cel întrebuințat doar „în scop higienic”, amintea medicul. „Acesta din urmă nu are nici un fel de studiu anatomic, nici o metodă științifică, nici o cunoștință despre felul bolii, el nu constă decât în simple frecături pe care fiecare poate să le facă fără a cere vreo altă cunoștință decât putere sau forță musculară. Acesta e masajul ce se face de obicei atunci cînd spunem cuiva să ne tragă, iar cel igenic se poate face doar persoanelor sănătoase, însă aplicat la un bolnav poate să-i facă rău”.
În epocă, persoanele care veneau și solicitau masaj confundau cele două tipuri, iar cel mai solicitat era cel „higienic” crezând că acesta era cel recomandat de medic, în detrimentul celui medical. În acest sens, maseurii nu cunoașteau acțiunile fiziologice ale masajului, întrebați fiind de diferențele dintre cele două tipuri de masaj amintite, cea mai mare parte dintre ei nu știau să răspundă.
La primul curs, dr. Minovici a lansat câteva întrebări: Care este diferența dintre un masaj făcut repede, pe pielea uscată și unul făcut pe pielea unsă? Cum trebuie făcut masajul ca persoană să slăbească și cum trebuie făcut ca persoana să se îngrașe? Desigur, cei mau mulți nu au știut să răspundă.
Persoanele care practicau de mult timp masajul cunoșteau efectele benefice ale acestuia întrebuințându-l pentru frumusețea corporală și recomandau ca acesta să fie făcut „încet” și cu „răbdare”. Cu toate acestea, la începutul secolului trecut, arta masajului devenise o barbarie, mulți clinți acuzau dureri de oase din cauza „trosniturilor”, cauzându-le în realitate mai mult rău.
Profesorul Minovici sublinia „mulți dintre maseuri cunoașteți masajul în practica lui și mulți dintre noi, doctorii îl cunoaștem în teorie, însă și unii și alții suferim da insuficiențe. Voi nu știți ce masați, iar noi mulți nu știm să masăm, însă, greșeala noastră este mai mică pentru că noi îl indicăm, dar nu-l facem. Foarte puțini medici se ocupă cu masajul. Noi îl cunoaștem din timpul externatului sau a internatului, ieșind medici îl dăm uitării, altfel să nu ne surprindă că mulți medici nu cunosc adevăratul masaj. După cum doctorii au lăsat ventuzele, lipitorile și alte mici operațiuni, bărbierilor tot astfel v-au lăsat și dumneavoastră sau babelor, masajul”.
La nivelul Capitalei, nimeni nu s-a ocupat de masaj, într-un mod serios pentru a putea să învețe și să transmită tehnicile și efectele adevăratului masaj. Fiecare învăța singur sau observau pe alții cum făceau masajul. „Azi când cunoaștem mai bine mijlocul de acțiune al masajului, îl putem așeza alături de cele mai bune medicamente, putem să ne dăm seama pentru ce el trebuie a fi luat în serios. Orice medicament pentru a fi administrat cu succes, cere cunoștințe indispensabile”. spunea profesorul Minovici.
Masajul, din contră, era „recomandat” și aplicat la orice tip de boală, nu e de mirare de ce efectele sale erau considerare „barbare”, cu rezultate inverse. Aceasta a fost cauza pentru care, medicii nu obișnuiau să-l recomande, deoarece puterea cu care maseurii exercitau mișcările asupra pacientului, de cele mai multe ori, masajul devenea o luptă cu acesta. Astfel că, orice exces în acest caz intra în contradicție cu scopul prevăzut de masaj.
De fapt, în viziunea legistului, „scopul masajului era de a activa circulația, de a favoriza nutriția unei regiuni corporale, fără a osteni bolnavul. Forța masculină trebuie să depindă nu numai de starea pacientului, dar încă de scopul urmărit de acest tratament. E o mare eroare de a crede că masajul trebuie să fie energic pentru a avea efect. Adevărul e că masajul bine făcut nu trebuie deloc a produce vreo durere, ci din contră a da totdeauna o senzație bine făcătoare și plăcută. Un masaj care produce dureri e totdeauna un masaj rău”, încheia cursul renumitul savant.
Pentru dr. Minovici predarea acestor cursuri au avut rolul primordial de a dezvolta dexteritatea și sensibilitatea tactilă, abilităti indispensabile oricărei persoane care își dorea să practice masajul. Pe lângă acest aspect tehnic, formatorul și-a dorit să dezvolte cursanților o atitudine profesională bazată pe empatie, respect și responsabilitate, pregătindu-l astfel pentru un parcurs profesional solid.
Foto sus: Imagine din patrimoniul Muzeului Nicolae Minovici reprezentându-l pe tânărul dr. Nicolae Minovici, cca. 1900.
Sursă:
Dimineaţa, decembrie 1906