Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic. Confruntările navale au început pe 3 septembrie 1939, când submarinul U-30 a scufundat pachebotul Athenia (13.581 tone) la vest de coastele Irlandei și s-a încheiat pe 7 mai 1945 când U-2336 a scufundat două cargouri mici în Marea Nordului în largul portului Newcastle.
În august 1940, Germania a început războiul submarin nerestricționat în scopul izolării Marii Britanii și înfometarea populației. Bătălia Atlanticului a reprezentat factorul dominant de-a lungul războiului, a subliniat Winston Churchill. Cu excepția raportărilor agenților din Franța privind plecările submarinelor din baza de la Brest și descoperirea transmisiilor radio ale navelor cu ajutorul posturilor de goniometrare, practic, nu existau informații clare cu privire la operațiunile submarinelor germane în faza inițială a războiului.
Una dintre primele ținte ale criptanaliștilor britanici l-a reprezentat cifrul Heimische Gewässer (cunoscut la Bletchley Park sub denumirea DOLPHIN – „Delfinul”) care a început să fie utilizat la începutul războiului de către toate submarinele și navele de suprafață ale marinei germane în apele teritoriale, zonă care includea și Atlanticul, până la 5 octombrie 1941, când a fost înlocuit de Triton (codificarea britanică SHARK) din motive de securitate. Bletchley Park a decriptat DOLPHIN de la 1 august 1941 până la sfârșitul războiului. În decursul războiului au fost utilizate cel puțin alte 14 cifruri navale Enigma.
Primele avertizări asupra plecării în misiune a submarinelor germane erau dezvăluite de mesajele decriptate utilizate de mașinile Enigma ale forțelor navale din apele teritoriale. De la anumite caracteristici ale mesajelor transmise de submarine cum ar fi lungimea acestuia, indicative sau format, Aliații puteau afla dacă era vorba de un raport referitor la zona de patrulare, nave scufundate, contact cu convoaie comerciale, condițiile atmosferice sau poziția navei.
De partea cealaltă, pe la sfârșitul anului 1938, germanii puteau descifra unul dintre codurile marinei britanice. Până la sfârșitul anului 1941, serviciul de interceptare și analiză a comunicațiilor maritime adverse din cadrul forțelor navale germane – B Dienst (Beobachtungs Dienst) descifrase Codurile Navale #2 și #3 utilizate de convoaiele anglo-canadiano-americane și dirijau submarinele pentru interceptarea acestora.
Britanicii capturează materiale criptografice germane
La începutul anului 1941, în cadrul GC&CS (Government Communications and Codes School - n.r.), eforturile criptanaliștilor împotriva versiunilor navale ale mașinii Enigma au fost sprijinite de capturarea unor nave germane și a unor materiale și echipamente criptografice.
Pe 12 februarie 1941, trei rotoare ale mașinii Enigma au fost capturate în urma scufundării submarinului U-33 în largul coastelor scoțiene, iar pe 26 aprilie alte materiale criptografice (inclusiv un text cifrat decodificat) sunt capturate de britanici de la bordul unui trauler în largul coastelor norvegiene.
Pe 4 mai 1941, în timpul unui raid asupra insulelor Lofoten, forțele navale britanice au capturat o navă de patrulare germană, inclusiv o mașină de cifrare și materiale valoroase. Aceste succese au condus nu numai la decriptarea unor comunicații radio din apele teritoriale înainte de 10 mai (cu o întârziere de trei la șapte zile), dar și la îmbunătățirea metodelor de decriptare.
În plus, decriptarea mesajelor pe baza materialelor criptografice capturate a condus la planificarea unor operațiuni având ca obiectiv specific capturarea a două nave de monitorizare meteo pe 7 mai și 28 iunie 1941, fapt care a condus la obținerea altor materiale criptografice valoroase, printre care și manualul cu cifrul pentru rapoarte meteo scurte, Wetterkurzschlüssel.
Următorul succes a venit mai mult din noroc, în timpul urmăririi unor submarine, pe 9 mai 1941, când submarinul avariat U-110 a fost forțat să iasă la suprafață și a trebuit să fie abandonat de echipajul său. În ciuda încercărilor de sabordare, o echipă de boarding (atac și captură) a reușit să mențină nava pe linia de plutire și să o cerceteze amănunțit. Echipa a recuperat o mașină Enigma intactă, rotoare suplimentare și tabele de setare, iar documentele capturate au inclus nu numai material criptografic, dar și chei cu regim special (doar pentru ofițeri), manuale cu cifrul pentru transmisii radio scurte (Kurzsignalheft), hărți de navigație și ediția 1940 a manualului Wetterkurzschlüssel.
Potrivit altor surse, a mai fost capturat și un material care privea cifrul de mână de rezervă (Reservehandverfahren) care se utiliza când mașina Enigma nu era funcțională.
Trebuie spus că majoritatea cifrurilor aveau chei cu regim general (Allgemein) sau cu regim special „doar pentru ofițeri” (Offizier). Când se utilizau cheile cu regim special, textele erau mai întâi codificate folosind cheile speciale pentru ofițeri lunare. Apoi mesajul era codificat pentru a doua oară folosind cheia cu regim general. Câteva cifruri aveau chei cu regim de stat-major (Stab), care presupunea de asemenea codificare dublă, dar care aveau propriile chei speciale. Textele cu dublă codificare necesitau de obicei o săptămână sau chiar mai mult pentru decriptare la Bletchley Park.
După aceste succese, timp de două luni Amiralitatea a fost în măsură să citească traficul submarinelor germane din Atlantic aproape în timp real și să adopte contramăsurile operaționale adecvate, cum ar fi redirecționarea convoaielor din fața grupurilor de submarine germane sau executarea unor atacuri asupra unor nave speciale de aprovizionare și chiar a unor submarine aflate în patrulare.
În plus, posibilitatea de descoperire a poziției submarinelor de către stațiile de monitorizare radio aliate era sporită datorită sistemului centralizat de comandă și control al submarinelor care presupunea un trafic radio intens. De multe ori, aceste stații de monitorizare a traficului radio între unitățile navale germane furnizau singurele indicii cu privire la activitățile submarinelor germane. Acest lucru se datora imposibilității decriptării oportune a mesajelor Enigma sau a întârzierii constante în citirea comunicărilor – de șase sau șapte zile în august 1941.
GC&CS a reușit să spargă codurile forțelor navale care acționau în apele teritoriale și a administrației șantierelor navale și a început să decripteze și alte coduri utilizate de forțele navale. Prin intermediul decriptărilor Enigma, Royal Navy a eliminat opt nave de sprijin logistic ale marinei germane din Atlantic, iar până în iunie a reușit să reducă succesele submarinelor germane împotriva convoaielor aliate.
Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Până la decodificarea codurilor de transmisiuni, marina germană și submarinele naziste au provocat mari daune în rândul flotei Aliaților (© Profimedia)