Baclavaua, istoria unui desert conceput pentru prima dată în bucătăriile Imperiului Otoman

Baclavaua, desertul cu șerbet renumit în întreaga lume, este, fără îndoială, una dintre cele mai remarcabile delicii ale bucătăriei turcești. Este un desert incredibil pe care merită să-l gustați pe timpul vizitei voastre în Turcia. Această delicatesă se prepară prin așezarea fisticului, alunelor sau nucilor între 40 de straturi de foitaj subțire, coacerea lor ulterioară și turnarea șerbetului.

Acest desert minunat este sărbătorit la nivel mondial pe data de 17 noiembrie - Ziua Mondială a Baclavalei, informează un comunicat al Autorității pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Turcia (TGA).

Considerat initial un desert regal sau ceremonial - baclavalua a fost concepută pentru prima dată în bucătăriile Imperiului Otoman, devenind un desert cunoscut pentru gustul său. Numai bucătarii special antrenați în arta preparării baclavalei puteau să o prepare, mai ales când era vorba de ceremonii și sărbători. Mâinile pricepute ale maeștrilor creau aroma perfectă a baklavalei, cu straturile ei subțiri ca hârtia și cu șerbetul îngroșat. Transmisă din generație în generație, cu rețeta sa tradițională și gustul său elaborate. Servirea baclavalei în zile speciale, cum ar fi nunțile, a fost păstrată ca tradiție în Turcia până în ziua de azi.

Conform comunicatului citat, prima baclava recunoscută la nivel mondial a fost baclavaua de la Gaziantep. Majoritatea cunoscătorilor afirmă faptul că cea mai bună baclava se face la Gaziantep, provincie din sud-estul Turciei. În 2013, Comisia Europeană a acordat baclavalei de la Gaziantep statutul de „denumire de origine protejată”, și a transformat-o în primul produs turcesc înregistrat pe lista sa.

Nu este surprinzător că gustul baclavalei de la Gaziantep este autentic, orașul fiind un paradis culinar cu o bucătărie impresionantă. De altfel, bucătăria locală a orașului a fost recunoscută anterior, fiind inclusă în Rețeaua Orașelor Creative UNESCO în domeniul gastronomiei.

Prepararea baclavalei, la fel ca în bucătăriile Imperiului Otomane, este transmisă din generație în generație la Gaziantep, printr-o relație maestru-ucenic. Singura modalitate de a obține acest gust de neegalat este prin pricepere, atenție la detalii și precizie.

Maeștrii întind foietajul în 40 sau 45 de straturi, umplându-l cu fistic local și unt. Aluatul se coace în cuptoare tradiționale, iar după coacere se adaugă șerbetul.

Cum au descris degustătorii prima lor experiență cu baclavaua de la Gaziantep:

„Întâi îi vezi culoarea galben-aurie, apoi auzi fâșâitul straturilor de aluat și simți aroma fisticului proaspăt și a untului. În cele din urmă, are un gust ușor dulceag, dar savuros. Savurați-o!”

Varietăți Fără Sfârșit

Deși baklavaua de la Gaziantep este cea mai populară, acest desert se remarcă prin varietatea sa nesfârșită și  prin gustul său delicios în fiecare regiune. Cea mai importantă diferență dintre varietățile de baklava constă în umplutură. În fiecare regiune, umplutura de baclava este preparată cu ingredientele locale disponibile. Având în vedere că Turcia are o geografie vastă cu diferite microclimate și produse locale, ingredientele pentru umplutura de baclava variază în fiecare colț al țării.

De exemplu, baclavaua de la Gaziantep conține fistic, în timp ce baclavaua din regiunea Mării Negre are alune. Baklavaua umplută cu nuci este provine din Anatolia Centrală. Mai mult, în regiunea Tracia, vă puteți bucura de baclava umplută cu migdale sau acoperită cu semințe de susan.

Alte varietăți de baclava poartă nume diferite în funcție de metoda de tăiere și de ingrediente. Printre diversele varietăți denumite după metodele de tăiere se numără „havuç dilimi baklava” (baclava felie de morcov), „midye baklava” (baclava în formă de midie) și „bülbül yuvası” (baclava în formă de cuib de privighetoare). În ceea ce privește ingredientele, „sütlü nuriye” este preparată cu lapte în loc de șerbet, „fıstık sarma” (împachetare cu fistic) și „ceviz sarma” (împachetare cu nuci) care conține o cantitate mare de nuci față de baclavaua originală, iar baclavaua kuru (uscată) are mai puțin șerbet.