„Transfer de tehnologie” în Epoca Pietrei: Coif din craniu de cerb, vechi de 7.500 de ani
Un coif realizat din craniul unui cerb, descoperit într-un sit arheologic din Germania, arată că vânătorii-culegători din Epoca Pietrei au împărtășit obiecte sacre, unelte și idei cu o comunitate agricolă, în urmă cu aproximativ 7.500 de ani, potrivit unui studiu recent.
Un sat preistoric, situat lângă Eilsleben, la aproximativ 100 de kilometri est de Hannover, în nordul Germaniei, era „un fel de avanpost” pentru unii dintre primii agricultori din Europa, a declarat pentru Live Science autoarea principală a studiului, Laura Dietrich, arheolog la Universitatea Martin Luther Halle-Wittenberg din Germania.
Situl a fost descoperit în anii 1970 și a fost cercetat pe larg de atunci. Analizele geomagnetice recente au arătat că acesta se întindea pe aproape 8 hectare și ar fi putut fi cea mai mare așezare din regiune la acea vreme.
Dietrich a spus că locuitorii satului aparțineau culturii neolitice LBK (Neoliticul sau Noua Epocă a Pietrei), care a migrat în Europa Centrală în urmă cu până la 7.500 de ani din regiunea Mării Egee și Anatolia, actuala Turcie. Cultura a fost denumită după ceramica sa distinctivă: LBK, sau „Linearbandkeramik” în germană („ceramică cu benzi liniare” – n.r.).
Cele mai timpurii etape ale satului preistoric datează din vremea primelor generații ale acestor agricultori neolitici, iar situl conține încă dovezi arheologice ale caselor lor caracteristice, a spus Dietrich. Însă „are și foarte multe artefacte mezolitice (Epoca de Mijloc a Pietrei -n.r.)”, ceea ce indică faptul că locuitorii satului au interacționat cu vânătorii-culegători care trăiau deja în regiune.
„Transfer de tehnologie”
Coiful este realizat din craniul și coarnele unui cerb căprior adult (Capreolus capreolus) și poate fi cea mai spectaculoasă descoperire de la sit; totuși, este clar de origine mezolitică și nu neolitică, au raportat cercetătorii în studiu, publicat în numărul din ianuarie al revistei Antiquity.
Coifuri similare din cranii de cerb au fost descoperite în situri arheologice mezolitice datate de până la 11.000 de ani, inclusiv la situl Star Carr din nordul Angliei, unde au fost găsite peste 30.
La Eilsleben, coiful pare să fi făcut parte dintr-un „transfer de tehnologie” între vânătorii-culegători mezolitici și locuitorii neolitici ai satului, a spus Dietrich.
Arheologii au mai descoperit la sit unelte realizate din coarne și așchii de corn — un material care nu era folosit, în general, de populația LBK. Cu toate acestea, este probabil ca locuitorii neolitici ai satului să fi confecționat uneltele din corn după ce au copiat practicile vânătorilor-culegători.
Dietrich a spus că rămășițele unui val de apărare și ale unui șanț indică faptul că satul era fortificat împotriva atacurilor, însă nu este clar împotriva cui.
„Aceasta a fost o relație paradoxală. Fortificațiile neolitice spun «noi trăim aici», dar în așezare există multe elemente mezolitice de vânători-culegători, ceea ce este uimitor”, a precizat cercetătoarea.
Europa preistorică
Urmele genetice ale populațiilor neolitice din regiunea Mării Egee și Anatolia, ai căror descendenți au format cultura LBK, pot fi încă observate în genomurile multor europeni moderni.
Celelalte două mari componente genetice ale europenilor moderni sunt un val de vânători-culegători mezolitici de acum aproximativ 14.000 de ani și populația Yamnaya ulterioară („indo-europenii”) din stepa ponto-caspică, nomazi din Epoca Bronzului care creșteau turme de cai, vite, oi și capre.
Oamenii de știință consideră că populațiile neolitice au fost primele care au introdus agricultura în Europa, o tehnologie crucială, adoptată pe scară largă de populațiile care trăiau deja acolo și de cele care au sosit ulterior.
Însă modul în care au interacționat cu populațiile mezolitice care trăiau deja în regiune nu este încă pe deplin clar.
„Este posibil ca relațiile dintre primii agricultori și vânătorii-culegători să fi fost foarte complexe, iar noi abia acum începem să le înțelegem”, a spus Dietrich.
Studii genetice anterioare au găsit foarte puține dovezi de încrucișare între cele două grupuri antice, a mai spus ea. Totuși, satul de lângă Eilsleben pare să fi fost un loc de schimb, „nu doar de artefacte materiale, ci și de semnificații simbolice”, a adăugat Dietrich.
Foto sus: Coif realizat din craniul unui cerb, descoperit pe locul unui sat neolitic (© Landesamt für Denkmalpflege und Archäologie Sachsen-Anhalt, J. Lipták)