Restaurarea Casei Memoriale Stan Ioan Pătraș din Săpânța / FOTO
Casa Memorială Stan Ioan Pătraș din Săpânța este restaurată ca urmarea a unui proiect finanțat de Institutul Național al Patrimoniului, prin Timbrul Monumentelor Istorice, și cofinanțat de Primăria și Consiliul Local Sighetu Marmației.
„Restaurarea unui monument istoric înseamnă mult mai mult decât înlocuirea unor elemente degradate. Fiecare intervenție este realizată pe baza proiectului de restaurare, cu respectarea principiilor de conservare și utilizând materiale și tehnici compatibile cu cele originale.
În această perioadă se desfășoară lucrări de consolidare și restaurare a elementelor constructive, intervenții asupra învelitorii și șarpantei, refacerea finisajelor tradiționale și pregătirea infrastructurii necesare noii amenajări muzeale. Totodată, sunt create condițiile pentru integrarea instalațiilor moderne, astfel încât acestea să răspundă cerințelor actuale de siguranță și conservare, fără a afecta caracterul autentic al monumentului.
Fiecare etapă este documentată și executată sub supravegherea specialiștilor, astfel încât, la finalul proiectului, Casa Memorială Stan Ioan Pătraș să ofere vizitatorilor un spațiu restaurat conform standardelor actuale de protejare a patrimoniului, păstrând în același timp identitatea locului în care a creat meșterul care a făcut cunoscut Cimitirul Vesel în întreaga lume”, precizează Muzeul Maramureşan, pe pagina de Facebook a instituției.
Conform sursei citate, proiectul „Restaurarea, reamenajarea și punerea în valoare a Casei Memoriale Stan Ioan Pătraș din Săpânța” este finanțat de Institutul Național al Patrimoniului, prin Timbrul Monumentelor Istorice, și cofinanțat de Primăria și Consiliul Local Sighetu Marmației.
Cimitirul Vesel din Săpânța
Singurul cimitir de pe Glob ale cărui epitafuri au uneori o tentă satirico-umoristă, cel din Săpânța, creație din anii 1930 a meșterului Stan Ioan Pătraș, conține cca 1000 de monumente funerare cioplite în lemn și pictate în culori vii (dominate de „albastrul de Săpânța”), pe care sunt gravate texte în versuri, o adevărată cronică a satului, în care sunt descrise calitățile dar și defectele sătenilor, cel mai gustat „verș” fiind cel dedicat unei soacre: „Sub această cruce grea/ Zace biata soacra mea/ Trei zile de mai trăia/ Zăceam eu și citea ea”...