O unealtă preistorică din os de elefant, cea mai veche descoperită în Europa

Un ciocan preistoric remarcabil, realizat din os de elefant și având o vechime de aproape o jumătate de milion de ani, a fost descoperit în sudul Angliei și analizat de arheologii britanici.

Este cea mai veche unealtă din os de elefant descoperită vreodată în Europa și oferă o perspectivă extraordinară asupra ingeniozității strămoșilor umani care au realizat-o. Cercetarea, publicată în revista Science Advances, descrie unealta veche de aproximativ 500.000 de ani și dezvăluie nivelul neașteptat de sofisticat al măiestriei și al abilităților speciei care a creat-o, probabil neanderthalieni timpurii sau o altă specie cunoscută sub numele de Homo heidelbergensis. Unealta a servit drept ciocan moale, fiind folosită pentru ascuțirea topoarelor de mână și a altor unelte din piatră care se tociseră prin utilizare repetată, informează phys.org.

„Această descoperire remarcabilă evidențiază ingeniozitatea și spiritul practic al strămoșilor noștri preistorici. Ei nu aveau doar o cunoaștere profundă a materialelor locale din jurul lor, ci și o înțelegere sofisticată a modului de a crea unelte din piatră foarte bine finisate. Osul de elefant ar fi fost o resursă rară, dar extrem de utilă, iar această unealtă a avut probabil o valoare considerabilă”, a declarat autorul principal al studiului, Simon Parfitt, de la Institutul de Arheologie din cadrul University College London (UCL) și cercetător asociat la Muzeul de Istorie Naturală (Natural History Museum) din Londra.

O unealtă realizată din os de elefant

Unealta fosilizată are o formă aproximativ triunghiulară, măsurând circa 11 centimetri lungime, 6 centimetri lățime și aproximativ 3 centimetri grosime. Prezintă urme care indică faptul că a fost modelată intenționat pentru a fi folosită ca unealtă.

Este alcătuită în principal din stratul exterior dens și gros al țesutului osos, cunoscut sub numele de os cortical. Acest țesut este suficient de gros și dens pentru a indica faptul că provine de la un elefant sau un mamut, însă fragmentul este prea incomplet pentru a determina specia exactă sau partea scheletului din care provine.

Fragmentul de os de elefant a fost descoperit la începutul anilor 1990, dar nu a fost recunoscut ca unealtă decât recent, când descoperirile de la sit au fost studiate în detaliu.

Folosind metode de scanare 3D și microscoape electronice pentru a analiza suprafața fragmentului osos, cercetătorii au identificat crestături și urme de impact caracteristice, care indică faptul că unealta a fost folosită ca un fel de ciocan de către proprietarul său preistoric. Fragmente minuscule de silex erau încastrate în aceste crestături, demonstrând că a fost utilizată pentru lovirea și modelarea uneltelor din piatră și că a fost probabil folosită de multe ori.

Osul, fiind mai moale decât piatra, era adesea utilizat pentru sarcini mai precise, cum ar fi ascuțirea muchiilor tăietoare ale topoarelor de mână din piatră și ale altor unelte de tranșare. Cercetătorii consideră că această unealtă din os a servit drept „retușor”, folosit pentru a lovi marginile uneltelor din piatră tocite, desprinzând așchii pentru a le reda forma și ascuțimea.

Datorită stratului său exterior gros de țesut dur, osul de elefant ar fi fost mai rezistent ca ciocan decât alte oase de animale disponibile, ceea ce îl făcea un material preferat pentru unelte.

Utilizarea avansată a unei resurse valoroase

Mamuții și elefanții erau rari în peisajul local al sudului Angliei preistorice, iar această unealtă demonstrează spiritul practic și capacitățile cognitive ale strămoșilor umani timpurii din regiune. Aceștia au fost capabili să recunoască faptul că osul de elefant era un material superior, dar rar, care merita căutat și păstrat.

De asemenea, descoperirea arată că strămoșii umani din această zonă aveau un nivel relativ avansat de dezvoltare tehnologică, deoarece utilizarea unui retușor a facilitat producerea unor unelte din piatră mai rafinate și mai complexe decât cele ale altor populații umane preistorice contemporane.

„Strămoșii noștri preistorici erau sofisticați în utilizarea uneltelor. Colectarea și modelarea unui fragment de os de elefant, urmate de folosirea acestuia în mod repetat pentru a modela și ascuți unelte din piatră, demonstrează un nivel avansat de gândire complexă și abstractă. Ei erau buni cunoscători ai resurselor disponibile și știau cum să le folosească cel mai eficient”, a declarat coautoarea studiului, dr. Silvia Bello, cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Londra:

Unealta a fost descoperită într-un sit arheologic din Boxgrove, în West Sussex, Anglia. Este un sit intens excavat, unde au fost descoperite numeroase unelte din silex, os și corn; cu toate acestea, aceasta este prima unealtă realizată din os de elefant găsită aici.

Nu este clar dacă animalul a fost vânat sau dacă osul a fost recuperat de la un cadavru deja existent, însă unele deformări ale uneltei indică faptul că aceasta a fost modelată și folosită când osul era încă relativ proaspăt.

Unelte realizate din oase de elefant au fost descoperite la Cheile Olduvai din Tanzania, datând de acum aproximativ 1,5 milioane de ani. În Europa, au fost descoperite doar un număr mic de unelte din os de elefant mai vechi de 43.000 de ani — momentul în care oamenii moderni (Homo sapiens) au început să se răspândească pe continent și au lăsat în urmă numeroase unelte, obiecte de artă și structuri realizate din fildeș și os de elefant. Nicio unealtă europeană din os de elefant nu este mai veche de aproximativ 450.000 de ani, iar majoritatea au fost găsite mult mai la sud, în zone cu o climă mai caldă.