Ce ne poate aduce al doilea an de război în Ucraina?

„Ucraina de la știrile voastre și Ucraina adevărată sunt foarte diferite, iar diferența este că a doua e cea reală”, îi avertiza președintele Zelenski pe ruși în ajunul invaziei. Deja din ziua a treia a invaziei, greșelile tehnico-tactice de la începutul operației Rusiei au devenit vizibile pentru toți. Încrederea exagerată a comandanților, care îi promiseseră lui Vladimir Putin că în trei zile Moscova ar urma să ocupe Kievul, a dus la presupuneri false, care au sabotat încă de la început misiunea. 

Pe măsură ce Europa începea să vadă cum se adeverește zicala despre importanța primei zile și primei nopți într-un război, acele 48 de ore s-au transformat în zile și săptămâni în care extraordinara reziliență a ucrainenilor, precum și capacitatea lor de adaptare i-au epuizat și terorizat pe soldații ruși, și așa nesiguri pe motivul pentru care își puneau viețile în pericol. 

La un an de război, rezistența Ucrainei și ajutorul Occidentului au evitat înfrângerea, dar nu au asigurat victoria. Arhitectura de securitate a Europei de după Războiul Rece s-a schimbat, dar nimic nu este încă definitivat. Ne aflăm, în continuare, într-un moment de tranziție care se va dovedi determinant la un moment dat.

În acest moment, lucrul cel mai dificil de prezis este cât de mult vor mai putea cele două părți să reziste din punctul de vedere al mobilizării forțelor armate, muniției și moralului. Suntem într-un joc de sumă nulă, în care ambele tabere vor încerca să amplifice costul războiului una pentru cealaltă și să spere că inamicul este mai aproape de limită decât ei.

Costurile sunt deja enorme, greu de prezis acum doar un an. Conform grupurilor de experți, este estimat că rușii au pierdut în jur de 100.000 de soldați. Sursele publice afirmă că la acest număr se adaugă 1.491 de tancuri, dintre care mai bine de 520 au fost capturate de ucraineni și folosite împotriva trupelor Moscovei. În mod involuntar, după 365 de zile de război, Rusia a devenit cel mai important furnizor de armament al Ucrainei.

Statele Unite continuă să ofere cel mai semnificativ ajutor Kievului, din toate punctele de vedere. Conform unor calcule, SUA au cheltuit în acest prim an 5,6% din bugetul său anual alocat apărării, distrugând în schimb, în mod indirect, aproape jumătate din capabilitățile militare ale Rusiei. 

Înfrângerile Rusiei

Înfrângerile succesive de pe câmpul de luptă au afectat și reputația armatelor Kremlinului. Mai întâi, „regruparea” din nord, când Kievul s-a dovedit de necucerit. Mai apoi, prăbușirea uluitoare a frontului de nord-est, în regiunea Kharkiv, apoi retragerea din Herson, teritoriu care fusese anunțat ca parte integrantă a Rusiei cu doar 40 de zile mai devreme.

Obiectivul de a stabili un coridor terestru către Transnistria a fost și el abandonat. Conform ucrainenilor, din septembrie și până în prezent au fost recuperați mai bine de 8.000 de kilometri pătrați de teritoriu.

La nivel extern, statele occidentale s-au dovedit mai reziliente decât anticipase Vladimir Putin. În SUA, Moscova sperase la o întoarcere către izolaționismul american și un triumf trumpist la alegerile interimare din noiembrie, mergând pe teoria că partea indecisă a americanilor se va opune creșterii prețului combustibilului și gazelor naturale, lucru ce nu s-a întâmplat.

Prin urmare, toate aceste acțiuni cumulate l-au lăsat pe Vladimir Putin în situația de a căuta nu un mod de a încheia războiul, ci un mod de a nu îl pierde. În al doilea an de război, Rusia va căuta să evite înfrângerea, iar acest lucru poate fi făcut, în perspectiva sa, prin a rezista în fața dificultăților mai mult decât Ucraina și aliații ei occidentali.

După ce și Germania s-a dovedit rezistentă în fața șantajului cu gaze naturale, tactica de a ataca infrastructura energetică și civilii a fost tot ce a mai rămas pentru liderul de la Kremlin, astfel că trebuie să ne așteptăm la acest lucru și de acum încolo.

Fragmentul face parte din articolul „Războiul din Ucraina după un an: sfârșitul istoriei sau răzbunarea ei?”, publicat în numărul 253 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 februarie - 14 martie, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: Getty Images