Cauza morții unui adolescent din Epoca de Piatră, descoperită după 28.000 de ani

Cu aproape 28.000 de ani în urmă, un băiat adolescent a fost îngropat cu grijă într-o peșteră din ceea ce este astăzi nordul Italiei, cu o spectaculoasă cască din scoici care îi acoperea capul și cu o lamă de silex strânsă în mâna dreaptă. Arheologii au stabilit acum cauza morții sale: un atac de urs.

„Probabil și-a pierdut cunoștința în timpul evenimentului și nu și-a mai revenit niciodată”, a declarat pentru Live Science, într-un e-mail, Vitale Sparacello, bioarheolog la Universitatea din Cagliari, Sardinia.

„Știm că acești oameni vânau urși și că urșii tind să evite oamenii ori de câte ori pot, dar o întâlnire întâmplătoare este totuși posibilă”, a precizat cercetătorul.

Pentru a rezolva acest mister, Sparacello și colegii săi au examinat rămășițele scheletice ale băiatului - inițial excavate din peștera Arene Candide din Liguria în 1942 și poreclite „Il Principe” (Prințul) - în căutarea unor indicii microscopice ale morții sale premature. Ei și-au publicat concluziile în Journal of Anthropological Sciences în luna decembrie 2025.

Când Prințul a fost descoperit în urmă cu mai bine de 80 de ani, arheologii au suspectat imediat că suferise un eveniment traumatic major în apropierea momentului morții, din cauza deteriorărilor extinse ale oaselor din zona umărului stâng, gâtului și mandibulei. Totuși, nicio analiză oficială a scheletului nu a fost publicată vreodată, iar rămășițele Prințului a fost reasamblate, lipite și expuse în Muzeul de Arheologie al Liguriei din Genova la scurt timp după Al Doilea Război Mondial.

Recent, cercetătorii au obținut permisiunea muzeului de a scoate oasele din expoziție, pe rând, pentru a le examina. De asemenea, au realizat fotografii și modele de suprafață 3D ale unora dintre oase.

După analizarea atentă a imaginilor, cercetătorii au concluzionat că tânărul a suferit traume masive la nivelul umărului și feței în apropierea momentului morții, exact așa cum sugeraseră arheologii care au descoperit rămășițele. Însă analiza lor a scos la iveală și leziuni care indicau un atac de urs.

Un semn liniar de pe partea stângă a craniului băiatului, găsit sub casca de scoici, măsura 10 milimetri în lungime. Acesta a fost produs în jurul momentului morții și forma sa este compatibilă cu o lovitură de gheară. Iar la glezna dreaptă a băiatului, cercetătorii au identificat o adâncitură în formă de lacrimă, apărută tot în apropierea morții, realizată de un obiect conic, precum un dinte.

„Per ansamblu, atunci când luăm în considerare natura și tiparul celor mai evidente leziuni, acestea descriu un scenariu realist de mutilare fatală provocată de un mare carnivor”, au scris cercetătorii în studiu. Având în vedere animalele întâlnite frecvent în siturile arheologice din Pleistocenul târziu din Italia și tiparul rănilor, Prințul a fost probabil atacat fie de un urs brun (Ursus arctos), fie de ursul de peșteră, astăzi dispărut (Ursus spelaeus).

Dovezile microscopice de vindecare a oaselor au arătat că Prințul a supraviețuit de fapt atacului inițial timp de până la trei zile.

„Având în vedere amploarea leziunilor osoase, este surprinzător că acest adolescent a supraviețuit chiar și pentru această perioadă scurtă”, au scris cercetătorii.

Mușcătura sau lovitura de labă care i-a zdrobit oasele „trebuie să fi cruțat în mod providențial vasele mari de sânge”, iar „moartea sa ar fi putut surveni din cauza unei leziuni cerebrale secundare, a unei hemoragii interne sau a insuficienței multiple de organe”.

Întrucât băiatul nu a murit pe loc, „cel mai probabil adolescentul nu era singur, deoarece a fost îngrijit imediat”, a spus Sparacello.

Prințul este cea mai veche înmormântare descoperită în peștera Arene Candide. A murit în urmă cu aproximativ 28.000–27.400 de ani și avea între 14 și 17 ani. Membrii comunității sale l-au îngropat pe un pat de ocru roșu, cu o podoabă pentru cap realizată din sute de scoici perforate și dinți de cerb, alături de mai multe pandantive din fildeș și o lamă de silex importată din sudul Franței. Un mare bulgăre de ocru galben a fost plasat în zona dintre umărul, gâtul și maxilarul său afectate.

Deși vânătorii-culegători preistorici erau fără îndoială conștienți de animalele potențial periculoase, agonia prelungită a Prințului după atacul violent ar fi putut zgudui mica sa comunitate.

„Înmormântarea formală bogată acordată Prințului poate reflecta nevoia de a sancționa ritualic un eveniment excepțional de negativ”, au scris cercetătorii.

_{Foto sus: Rămășițele Prințului („Il Principe”) din peștera Arene Candide, expuse în Muzeul de Arheologie al Liguriei (© Lorenzo Donzelli / Wikimedia Commons)}