Recenzie la cartea lui Leonardo Padura, Bărbatul care iubea câinii
O frescă literară, un roman politic, o cercetare istorică minuțios documentată, o reflecție asupra regimurilor comuniste din Uniunea Sovietică și Cuba. Pornind de la tema centrală a cărții, asasinarea liderului bolșevic Lev Davidovici Bronstein (Troțki), autorul analizează evenimentele politice și sociale care au marcat secolul XX și care aveau să influențeze decisiv viețile celor trei personaje principale ale romanului: conflictele politice interne și externe ale stângii din Europa, viața politică din Rusia stalinistă, situația politică a Mexicului în anii ’30, Războiul Civil din Spania, ascensiunea nazismului în Germania, Cuba din anii ’70 până în anii 2000. Autorul îmbină realitatea istorică cu ficțiunea literară, pe tot parcursul cărții,. Acțiunea romanului începe în anul 2004 la Havana, cu relatările despre Cuba anilor ’90 și 2000 ale unuia dintre personajele principale, scriitorul cubanez Ivan Cardenas și se întoarce la finalul cărții tot în Havana la sfârșitul anului 2004, cu finalul vieții lui Ivan, povestit de prietenul său scriitorul Daniel Fonseca.
Considerat unul dintre cei mai mari scriitori cubanezi contemporani, Leonardo Padura este licențiat în limba și literatura spaniolă la Universitatea din Havana. Romanul său Bărbatul care iubea câinii a fost publicat pentru prima oară în anul 2009 la o editură spaniolă din Barcelona, iar în Cuba avea să apară în 2011. Pe lângă o serie de premii internaționale pe care le-a primit pentru această carte, Padura a fost premiat și în Cuba cu premiul criticii în anii 2011 și 2015.
Referindu-se la personajele principale ale cărții sale, Leonardo Padura spunea: “Aici avem trei istorii care se întâmplă, cele trei povești în același timp: Mercader se apropie de Troțki, Troțki se apropie de finalul său, însă apare al treilea personaj care îi unește toți, scriitorul cubanez. Troțki și Mercader sunt personaje istorice, personaje reale dar autenticul personaj este al treilea care este fictiv. Acest personaj aș putea fi chiar eu. Eu îl cunosc, știu cum trăiește și tocmai asta îmi dă posibilitatea să mă apropii și dintr-o perspectivă personală. Ivan este scriitor, locuiește în Cuba, este victima unor procese de marginalizare, de cenzură și dezinformare.” Cel de al treilea personaj, scriitorul cubanez Ivan considerat de Padura ca fiind cel mai important și mai real personaj al romanului său este vocea narativă din carte, este cel care unește celelalte două personaje principale ale romanului spunându-le povestea. Ivan a întâlnit în anul 1977, pe o plajă din Havana un bărbat misterios, Jaime López (supranumit Bărbatul care iubea câinii), care avea doi ogari ruși Ix și Dax (borzoi) și care i-a încredințat povestea asasinării lui Troțki de către Ramón Mercader del Río. Jaime López era una dintre cele câteva identități pe care Ramón Mercader del Río le-a adoptat în timpul misiunii sale de asasin al lui Lev Troțki dar și după finalizarea acestei misiuni și ieșirea sa din închisoare. Ivan avea să înceapă să scrie această poveste, mulți ani mai târziu la îndemnurile soției sale Ana și ale prietenului său Daniel Fonseca. Ivan Cardenas este un personaj reprezentativ pentru generația sa de intelectuali din Cuba comunistă a anilor ’70-’90. Deziluzionat de nereușitele sale profesionale și de înfrângerea marelui proiect al ideologiei comuniste, acela al unei societăți egalitariste, Ivan s-a resemnat cu gândul că niciodată nu avea să poată practica fără constrângeri, fără cenzură în Cuba acelor ani, meseria de scriitor. În anii ’70 a lucrat ca corector la revista Facultății de Medicină Veterinară din Havana. După ce redacția s-a închis în timpul crizei economice din anii ’90 s-a angajat ca ajutor la Facultatea de Medicină Veterinară și în 1993 și-a deschis un cabinet veterinar unde deparazita porci, vaccina câini. Ivan face în deschiderea cărții, o cronică a Cubei anilor ’90: “Glorioasa URSS își lansase deja horcăielile și peste noi începuseră să cadă razele crizei ce urmau să devasteze Cuba în anii 1990. Asediați de foame, pene de curent, devarolizarea salariilor și transportul paralitic, Ana și cu mine am trăit o perioadă de extaz. Au fost ani ce păreau ireali trăiți într-o țară întunecoasă și molcomă, călduroasă care se prăbușea zi de zi.” Ivan mergea cu bicicleta sa chinezească primită de la serviciu, 30 de km în afara orașului și făcea troc, în schimbul serviciilor sale veterinare oamenii îi dădeau carne și ouă.
Leonardo Padura povestea într-un interviu din vara anului 2025, despre situația politică, socială și economică a Cubei în prezent, care nu este foarte diferită de cea din anii ’80-’90 pentru că este condusă în continuare de un regim totalitar comunist: “Cuba este încă o țară cu o structură politică și economică socialistă, cu un partid care este deasupra tuturor structurilor de stat. Există probleme cu transportul, cu electricitatea, cu alimentele, cu medicamentele, iar unul din raspunsurile populațeiei a fost emigrarea. Aproape un milion de oameni au părăsit Cuba în ultimii trei ani. De la 11 milioane și ceva am ajuns la 9 milioane de locuitori. Țara se află într-o situație economică foarte precară. Există o parte importantă a populației care a devenit foarte săracă. Sistemul economic nu a funcționat și are nevoie de mari schimbări.”
Personajul principal al romanului este Lev Davidovici Troțki. Cartea prezintă perioada de exil a lui Troțki, ultimii săi ani de viață petrecuți în Mexic și asasinarea sa. Transformat din unul dintre principalii lideri ai revoluției bolșevice, teoretician al ideologiei comuniste, creator al Armatei Roșii într-o victimă a terorii staliniste, Troțki a fost forțat împreună cu soția sa să ia calea exilului. Pe 20 februarie 1932 Lev Troțki și familia sa pierdeau cetățenia rusă, toate drepturile constituționale și protecția statului sovietic. Au urmat anii exilului în Turcia, Franța, Norvegia și Mexic, unde la 20 august 1940 avea să fie asasinat din ordinul lui Stalin. Referindu-se la Troțki ca personaj al cărții sale Padura spunea: “La Troțki mi-a plăcut acest profil tragic, un personaj care a avut extrem de multă putere și a sfârșit într-o singurătate politică absolută. Un politician profesionist, un filosof evreu rus ucrainean, un om din prima jumătate a secolului XX cu un fanatism politic total. Ideile lui eșuaseră, Stalin îi omorâse familia și totuși nu vroia să renunțe la ideile sale dar nici nu le mai putea impune.” Devenit un renegat, un apatrid, un peregrin Troțki, chiar și după ce și-a pierdut fiii și familia sa se dezintegra, a continuat să creadă cu fanatism în ultimii săi ani de viață, în idealurile revoluției, în lupta de clasă și în mișcarea muncitorească.
Asasinul său care avea să îi marcheze destinul a fost tânărul militant comunist spaniol participant la Războiul Civil din Spania, Ramón Mercader del Río. Antrenat ca agent NKVD pentru a-l ucide pe cel mai mare dușman al guvernării staliniste, Mercader a crezut orbește în rolul pe care l-ar fi avut în victoria utopiei comuniste. A trăit prin și pentru misiunea sa de asasin al lui Troțki devenind o piesă importantă în mecanismul terorii staliniste. Ramón Mercader este un personaj a cărui evoluție a vieții i-a fost manipulată de fanatismul politic al mamei sale Caridad, al iubitei sale Africa și a mentorului său agentul NKVD Leonid Eitingon care l-a antrenat pentru a-l ucide pe Troțki. Sperând în împlinirea idealului comunist al unei lumi mai bune a dreptății și egalității, revoluționarul spaniol a acceptat să piardă tot ce deținea în viața sa reală: relația de iubire cu Africa o militantă comunistă spaniolă, să-și piardă numele, originile spaniole, țara. Până la săvârșirea crimei și după comiterea asasinatului și-a schimbat de mai multe ori numele fiind: Jacques Mornard, Frank Jacson, Ramón Pavlovici, Jaime López. L-a cunoscut pe Lev Davidovici Troțki sub două identități, Jacques Mornard și Frank Jacson și și-a ucis victima pe sub numele de Jacques Mornard. În urma comiterii crimei a fost închis 20 de ani într-o închisoare din Mexic. Urletul victimei sale l-a urmărit mulți ani după ieșirea din închisoare.
În august 1968, pe când tancurile sovietice pătrundeau în Cehoslovacia înfrângând “Primăvara pragheză”, Mercader, sub identitatea Ramón Pavlovici se întâlnea la Moscova cu fostul său instructor, agentul NKVD, Leonid Eitingon (în timpul misiunii de pregătire a uciderii lui Troțki a avut mai multe identități: Kotov, Tom, Andrew Roberts, Grigoriev). Eitingon făcea o analiză a evenimentelor care erau în desfășurare, atunci la Praga mărturisindu-i lui Mercader că se întâmpla începutul sfârșitului: “Mitul despre unitatea lumii socialiste a decedat la Praga, odată cu posibilitatea reînnoirii comunismului. Da’ ăsta de-acum e chiar recviemul. Când va fi ceva similar, nu va năzui la revizuirea nimicului, ci la demolarea totului.” Cei doi rememorau cu ochi critici trecutul lor refelectând și întrebându-se care era mai bolnav: “Stalin sau societatea care i-a îngăduit să crească? Cum a ajuns o societate să fie paralizată și să urmeze orbește megalomania criminală a unui dictator?” Referindu-se la misiunea de a-l ucide pe Lev Troțki, Ramón Pavlovici spunea: “În ziua în care l-am lichidat eram un cinic. Am fost o marionetă, un nefericit care a crezut tot ce i-au zis indivizi ca tine și Caridad.” Ramón Mercader del Río fiind bolnav de cancer avea să moară, către sfârșitul anilor ‘70 în Cuba sub identitatea Jaime López.
Romanul este o combinație între scrierea literară și investigația politico-istorică riguros documentată și autorul caută, descoperă și redă și latura umană din viețile celor trei personaje principale Troțki, Mercader și Ivan. În carte găsim detalii despre relațiile de iubire ale personajelor, despre relațiile lor de familie, despre relațiile cu câinii lor. Câinii prezenți în titlul cărții și în povestea acestui roman sunt un simbol al refugiului în fața singurătății și a fricii, un simbol al loialității și devotamentului lor în fața trădării oamenilor.
Leonardo Padura a crezut în utopia comunistă a unei societăți egalitariste și consideră că nu a existat cadrul economic necesar pentru aplicarea corectă a acestei teorii. Este și în prezent un susținător al ideilor egalitariste de stânga susținând că: “Marele eșec al socialismului este fix ăsta: că baza economică nu a funcționat. Clar trebuia creată o bază economică așa încât societățile să poată funcționa cu un grad mai mare de egalitate. Ce bine ar fi să creăm această utopie a egalitarismului dar fără greșelile care s-au făcut în trecut. În acest moment această utopie egalitaristă este necesară. Lumea este mai nedreaptă și mai plină de inegalități. Trebuie să încercăm această utopie egalitaristă.”
Romanul este o capodoperă a literaturii cubaneze contemporane. Cartea redă experiența personală trăită de scriitor în Cuba comunistă a anilor '70, '80, '90 și 2000. Cum spune chiar el: "Este o experiență care nu poate fi învățată din cărți, este o experiență care trebuie trăită pentru că există atâtea elemente care acționează asupra persoanei și societății încât numai printr-o experiență personală poate fi înțeleasă." Bărbatul care iubea câinii este despre lumea secolului XX marcat de teroare și frică, despre eșuarea utopiei comuniste egalitariste, despre mecanismele represive ale guvernărilor totalitare, despre falimentul regimurilor comuniste, despre impactul totalitarismului comunist asupra omului de rând, despre viețile controlate, pline de lipsuri, de restricții, de privațiuni ale cubanezilor din Cuba comunistă. Scriitorul peruan, Mario Vargas Llosa spunea despre romanul lui Leonardo Padura că este “un roman despre ororile provocate de utopia politică, un roman despre modul misterios în care se intersectează destinele umane”. Este un roman care te captivează prin extraordinarul talent scriitoricesc care dă viață trăirilor umane în forma lor cea mai profundă. O carte despre destinele înfrânte ale celor care au creat utopia comunistă, ale celor care crezut în ea și au slujit-o, ale oamenilor obișnuiți care și-au creat speranțe și iluzii în legătură cu ea.
Bibliografie:
Troțki, Lev, Viața mea. Autobiografie, Editura Meteor Publishing, București, 2015
Mai multe pentru tine...
