Publicistica lui Mihail Fărcăşanu, reunită într-un volum apărut sub egida IICCMER

A apărut la Editura Polirom, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), volumul Viitorul libertăţii. Publicistica din ţară şi din exil (1944-1963) (Cuvânt înainte de Dinu Zamfirescu, Ediție îngrijită de Pia Bader Fărcășanu), de Mihail Fărcăşanu, o selecţie de articole publicate de autor în decursul a aproape 20 de ani, reprezentînd un preţios document de epocă prin mărturiile unei personalităţi direct implicate, în calitatea sa de fruntaş al Partidului Naţional Liberal, în numeroase evenimente de primă importanţă din ţară şi apoi din exil.

Dacă publicistica din exil acoperă perioada cea mai întinsă, din 1948 pînă în 1963, poate şi mai interesantă este publicistica din ţară, reprezentată în principal de editorialele din ziarul Viitorul. Volumul cuprinde de asemenea eseul Libertate şi existenţă din 1942, o piatră de hotar în evoluţia jurnalistică şi politică a autorului, precum şi un mic fragment de roman.

„Contemporan cu prăbuşirea primelor regimuri democratice, dar şi cu ascensiunea şi decăderea celor totalitare, Mihail Fărcăşanu a întrupat, cu tragică excelenţă, mai toate virtuţile, paradoxurile şi dilemele liberalismului naţional românesc de ieri şi de azi:distincţie personală, consistenţă intelectuală, talent jurnalistic, vocaţie literară, forţă reflexivă, angajament democratic necondiţionat, tărie de caracter, eclectism filozofic, apetit pentru risc, curiozitate faţă de experienţele noi, fie ele personale sau sociale, îndrăzneală a gîndirii, disponibilitate de a merge împotriva curentului, dispreţ pentru compromis, resemnare şi negociere a valorilor, încredere în sine, simţ al tradiţiei, dezgust faţă de fanatism, prostie ori lipsă de curaj, eleganţă a scriiturii şi strălucire a verbului, individualism temperat de instinct naţional, intoleranţă faţă de orice formă de autoritarism, pasiune îngemănată pentru echitate şi pentru libertate. Viaţa i-a fost frîntă în două părţi egale. Prima jumătate şi-a consacrat-o, cu egală strălucire, ştiinţei politice şi Partidului Naţional-Liberal. A doua şi-a petrecut-o în «refugiu», cum îşi numea exilul de patru decenii, încercînd prin vorbă şi faptă să-şi ţină împreună compatrioţii, atît pe cei rămaşi captivi în ţară, cît şi pe cei din lumea liberă. În toate situaţiile, a fost animat de acelaşi comandament:«Ideile trebuie trăite».” (Daniel Barbu)

Mihail Fărcăşanu (n. 10 noiembrie 1907, Bucureşti – d. 14 iulie 1987, Washington, Statele Unite) a fost jurist, politician şi scriitor român. A fost preşedintele organizaţiei Tineretului Naţional Liberal din 1940 până în 1946. Urmărit de autorităţi pentru acţiunile sale anti-comuniste, a reuşit să fugă din ţară în 1946, fiind ulterior condamnat la moarte în contumacie. A fost primul director al secţiei române a postului de radio Europa Liberă. Principala sa operă literară este romanul Frunzele nu mai sunt aceleaşi, publicat în 1946 sub pseudonimul Mihail Villara, roman care a fost distins cu premiul editurii Cultura Naţională.