Nicolae Iorga, scrisori către Catinca: „Peste două-trei zile, o să ai... neplăcerea de a mă vedea”
Nicolae Iorga i-a scris Catincăi Bogdan 129 de scrisori pentru a o convinge de iubirea lui. Odată convinsă și cucerită, sentimentalul Iorga a continuat să-i scrie soţiei cuvinte de dor şi în timpul celor aproape patru decenii de căsnicie.
Din vara anului 1899, Nicolae Iorga începe să studieze arhivele orașului Brașov, unde îi cunoaște pe membrii familiei Bogdan, o întâlnește pe mezina familiei, Ecaterina, venită de la Budapesta, unde absolvise celebrul Institut Pedagogic Erzsebet, scrie Muzeul Memorial „Nicolae Iorgaˮ, pe pagina de Facebook a instituției.
Deși se afla în plin divorț la București de soția sa, Maria Tasu, Iorga se îndrăgostește irevocabil de sora mai mica a prietenului său Ioan Bogdan. Catinca era descrisă ca o frumusețe calmă, senină și armonioasă. Probabil că totul ar fi ramas la stadiul de idilă relația lor, dacă Nicolae Iorga nu ar fi ținut aprinsă văpaia fragilă a promisiunii smulse Catincai la Brașov, cum că „se va gândi la el”, cu multele scrisori. Deși, Catinca îi răspunde cu multă răceala scrisorilor de început, totul se schimbă odată cu trecerea timpului și mai ales odată cu terminarea procesului de divorț al istoricului.
„Orice zi mi se începe prin această spovedanie către tine, prin această rugăciune către iubita mea, care-mi aduce noroc şi mă înseninează”, scria Iorga în primele epistole către Catinca.
"Deci peste două-trei zile, o să ai... neplăcerea de a mă vedea. Eu sunt foarte curios să văd pe cine voi găsi: pe vechea domnişoară Catinca, aceea care râdea aşa de dulce, când îi exprimam ce planuri am faţă de biserica din cetate, ori cealaltă, de la plecare. Dar îmi sunt dragi amândouă: şi cea bună, şi cea rea".
„Dragă Catincă... n-am căpătat încă lămuriri asupra unui punct foarte însemnat: anume dacă eşti tot mică şi n-ai crescut. ... Deci sunt convins că te voi găsi tot aşa, un fragment frumos de domnişoară blondă. Îmi eşti dragă”.
„Cumintea şi dulcea mea iubită, am primit cartea ta poştală. Vezi, aşa să-mi scrii, copilule rezervat şi sfios. Şi mai puteai să adaugi, la sfârşit, acolo unde ai şters o literă, alte două: «T. I.», adecă «te iubesc». Eram supt impresia unor lucruri urâte, şi rândurile tale m-au înseninat. M-am gândit la ce o să fie la vremea când amândoi, iubindu-ne, vom fi departe de locul unde eu am suferit şi sufăr încă atâta. Ce zici, signorina? Când vom fi noi doi, în bella Italia, şi când voi avea voie să te sărut, să te sărut. Dulcele mieu copil blond!“
Departe de Catinca, Iorga e măcinat de dor. Sunt zile în care îi scrie şi de două ori! Cu trecerea săptămânilor, ajunge să îi trimită iubitei sale colecţii întregi de ilustrate dintre cele mai exotice, scene din cultura japoneză sau din cea chineză, apoi din cea italiană, până ajunge la colecţii de timbre bulgăreşti.
Cei doi se logodesc pe 22 ianuarie 1901 şi se căsătoresc în februarie 1901, în biserica Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului.
„Ţie nu-ţi pot spune cât dor am de tine. Vorbele s-au învechit demult şi nu se mai potrivesc cu un suflet care nu vrea să împrumute de nicăiri ce ar vrea să-ţi spuie. De aş mai avea norocul să te văd, sănătoasă şi - bagă bine de seamă - tânără şi frumoasă, îngrijită de tine, ca suflet şi trup, cum ţi-e datoria faţă de iubitorul tău N. Iorga”, scria cărturarul în septembrie 1917, la 16 ani de la căsătorie.
O adevărată poveste de dragoste a secolului trecut cu parfumul unei lumi apuse, a unei lumi cu bun gust, rafinamentul și răbdare, care a reușit să înfrunte orice încercare, cât de crâncenă a unor timpuri supuse unor schimbări sociale majore.
Obiectul lunii noiembrie la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte este volumul „Nicolae Iorga - Scrisori către Catinca”, publicat la Editura Minerva, în anul 1991.
Mai multe pentru tine...
