Stolnicul Constantin Cantacuzino, student al Universității din Padova

Fondată în anul 1222, Universitatea din Padova este a doua cea mai veche universitate din Italia și a cincea cea mai veche din lume și una din cele mai impresionante instituții educaționale din Europa. Deși se preda la început doar dreptul și teologia, în anul 1339 programa s-a diversificat iar instituția s-a divizat în trei părți componente: Universitas Theologorum (Universitatea Teologilor); Universitas Iuristarum (Universitatea Juriștilor) în care se învăța dreptul civil și cel canonic; Universitas Artistarum (Universitatea Artelor), în care se studia astronomia, gramatica, medicina, filosofia, dialectica și retorica.

În cursul lungii sale istorii, Universitatea din Padova a fost locul de întâlnire al unora dintre cele mai importante personalități europene printre care și Constantin Cantacuzino stolnicul (1639-1716). Al treilea fiu al marelui postelnic Constantin (1598-1663), acest intelectual, ce purta cu mândrie numele tatălui, s-a remarcat prin contribuția sa în domeniul culturii și dezvoltării umanismului românesc, scrie muzeograful Petre Vlad, pe pagina de Facebook a Muzeului Conacul Pană Filipescu.

În anul 1667, viitorul stolnic era la Istanbul, ca student în cadrul marii ,,Școli a Fanarului”. În dimineața zilei de 18 ianuarie, Constantin Cantacuzino (foto dreapta) s-a îmbarcat pe corabia venețiană ,,Madona Rosaria” comandată de căpitanul Bernard Martinenco. Pe data de 19 februarie vasul a ancorat în apele Veneției. Timp de o lună a stat boierul muntean în orașul lagunelor, petrecându-și timpul plimbându-se în lungul canalelor, punților, piețelor și străzilor și răsfoind filele cărților și manuscriselor aflate din belșug în librării. Constantin, de asemenea, a rămas profund impresionat de Piața San Marco și Palatul Dogilor.

Constantin Cantacuzino stolnicul jpg jpeg

Pe 18 aprilie acesta părăsește Veneția și se îndreaptă spre Padova. Aspectul cetății universitare îl cucerește imediat. Toleranța autorităților dornice să atragă un flux continuu de studenți ce aduceau mari venituri a impus să se acorde tineretului din universități mari privilegii. Studenții veneau aici conștienți că odată cu învățătura vor cunoaște și eleganța și distracțiile Italiei.

Aceștia erau împărțiți în citromontanii, cei proveniți din Italia și Grecia și oltramontanii, cei originari din restul continentului. Tânărul valah s-a modelat repede căpătând aspectul unui student bogat din Padova, Constantin renunțând la hainele lui orientale (șalvari din atlas și anteriu din brocart), înlocuindu-le cu pantaloni și haină din catifea, o vestă cu numeroși nasturi mărunți, o pălărie cu boruri largi și ondulate și cizme scurte cu motive florale.

Pe 24 aprilie Constantin găsise o locuință convenabilă, în casa preotului Alviz Florie. Înainte de înscrierea din toamnă la cursurile facultății, nobilul valah a urmat lecțiile particulare de italiană, etică, filosofie, jurisprudență cu Antonio dall’Acqua, întrucât era necesar să-și îmbunătățească pronunția în limba italiană.

După încheierea cursurilor cu dall’Acqua, Constantin a început să pătrundă în tainele aristotelianismului alături de tânărul profesor Albanio Albanese. În luna septembrie a anului 1667, boierul Cantacuzin s-a înscris la cursurile Universității Artelor (Universitas Artistarum) pentru a studia filosofia și medicina. Constantin studiase anatomia cu profesorii Antonius Molinettus din Veneția și padovanii Pietrus di Marchettis și Jacobus Pighius. La cursurile de istorie a medicinei a descoperit ideile și principiile lui Hippocrate și Galenus.

De asemenea acesta a audiat prelegerile de farmacologie, cardiologie și boli ale capului, predate de ilustrul conte Hieronimo Frigimelica, de Giorgio à Turre, de Angelo Montagnano, Hilario Spinello și Giovanni Forte. În timpul studenției, Constantin a aflat că la Padova predase Galileo Galilei și i-a căutat lucrările, citindu-le și comparându-le cu lucrările celor care-l combăteau, oscilând între a-l accepta sau nu. Fermecat de astrologie, valahul a urmat cursul lui Stephano d’Angeli.

Dorind să-și îmbogățească cunoștințele mai rapid, pe data de 6 aprilie 1668, Constantin a început lecțiile particulare cu profesorul Valeriano Bonvicino, cu care a studiat filosofia, dar și știința armelor, lupta cu pumnul, tragerea cu arcul, cu pușca și cu tunul.

Pe data de 10 august 1668 boierul muntean părăsește Padova și se îndreaptă către Veneția. Deși perioada șederii sale în minunatul oraș universitar a durat doar un an, educația umanistă apuseană i-a lărgit orizontul intelectual lui Constantin, mereu curios și însetat de noi cunoștințe.

Camera Marelui Consiliu al Veneției. Pictură realizată de Antonio Diziani în secolul al XVIII-lea

Camera Marelui Consiliu al Venetiei jpg jpeg

Trebuie menționată de asemenea și experiența viitorului stolnic în pitorescul oraș al lagunelor. Constantin a avut prilejul de a desluși tainele diplomației occidentale, analizând și studiind modul de organizare a Cancelariei Veneției, renumită pentru rezultatele bune obținute. Curând și-a dat seama că aici lucrau secretari specializați fiecare în cunoașterea unei țări sau regiuni și a limbii și culturii autohtonilor respectivi. Fiecare secretar era conștient de importanța serviciului său în a strânge, selecta, interpreta și prezenta informațiile politice superiorilor săi. Când boierul Cantacuzin a devenit lider al Cancelariei Domnești în 1688, acesta va aplica în mod creator principiile spumoasei, elegantei, dar durei și neiertătoarei arte politice italiene.

Constantin se întoarce în Țara Românească în anul 1670, primind titlul de vel stonic. Acesta va pune în practică cunoștințele acumulate pentru dezvoltarea politică și culturală a țării. Printre marile realizări ale stolnicului amintim colecția sa de cărți cu peste 3.000 de volume, cea mai mare bibliotecă din sud-estul Europei și opera „Istoria Țării Românești.” Această lucrare istorică atestă rădăcinile daco-romane ale neamului nostru și a izvorât din dragostea stolnicului pentru țară și din dorința de a demonstra drepturile și vechimea neamului românesc și protejarea gliei străbune în fața pretențiilor vecine.

În cadrul patrimoniului Muzeului „Conacul Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg se găsește o colecție de cărți religioase românești din secolul al XVII-lea cu tipărituri din vremea lui Matei Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. Prin intermediul acestei colecții s-a încercat reorganizarea, la scară minimalistă, a vestitei biblioteci a stolnicului Constantin.

Foto sus: Universitatea din Padova, desen din secolul al XVIII-lea (sursa: New York Public Library)