Mae West: «Nu sunt un înger» sau “The statue of Libido”

Controversatã, seducãtoare şi inteligentã, Mary Jane West a încântat publicul american şi nu numai prin naturaleţea, stilul şi carisma sa, care i-au adus etichetele de “Queen of the World” sau “Statue of Libido”. Hotãrâtã sã fie ea insãşi în orice împrejurare, renunţând la timiditate şi obedienţã în favoarea unei atitudini mai libertine, care nu de multe ori presupunea replici incitante cu subînţeles şi gesturi cu tentã eroticã, Mae a dus o bãtãlie constantã cu cenzura pe tot parcursul carierei sale artistice care a cuprins actoria, dramaturgia şi scenografia.

Mae a debutat în industria entertainment-ului la o vârstã fragedã, profitând de frãmântaţii ani ’20 şi de normele sociale mai lejere ale comportamentului feminin. Nãscutã pe 17 august 1893 în Bushwick, Brooklyn, Kings County, New York, era fiica luptãtorului John Patrick West, supranumit “Battlin’ Jack West” şi a unui fost manechin, Matilda “Tillie” Doeger. Prima întâlnire cu publicul are loc la vârsta de cinci ani, în cadrul unei întâlniri sociale într-o bisericã, pentru ca la şapte ani sã înceapã sã aparã în diverse spectacole de amatori, unde şi câştigã premii la concursuri locale. Din 1907 joacã în operete în Hal Clarendon Stock Company, ceea ce marcheazã practic începuturile sale profesionale, performând cu numele de scenã Baby Mae.

Patru ani mai târziu apare într-un spectacol de revistã á la Broadway organizat de fosta sa profesoarã de dans, apoi într-un show numit Verra Violettaşi în deschiderea piesei A Winsome Widow, unde o întruchipeazã pe vampa la Petite Daffy. Fotografia sa o regãsim pe partituri de foi voalante precum Ev'rybody Shimmies Now. În cele din urmã Mae decide sã-şi scrie propriile scenete sub pseudonimul Jane Mast. Primul rol principal pe Broadway îl interpreteazã într-o piesã scrisã de ea, intitulatã Sex, pe care a şi regizat-o. În ciuda vânzãrilor bune, criticile sunt acerbe şi autoritãţile dispun de arestarea lui West, acuzatã de coruperea moravurilor tineretului. În aprilie 1927 este condamnatã la zece zile în închisoarea din Welfare Island, care au însã un impact mediatic favorabil, sporind considerabil atenţia asupra damei care avea un gust deosebit pentru neglijarea normelor sociale din epocã.

Urmãtoarea sa piesã, The Drag, trata subiectul homosexualitãţii şi nu a fost niciodatã pusã în scenã pe Broadway din cauza impedimentelor din partea organizaţiei Society for the Prevention of Vice. Controversele se aprind şi în jurul celorlalte piese ale sale:The Wicked Age, Constant Sinnersau Pleasure Man. Mae reuşeşte sã câştige admiraţia publicului fascinat de spiritul sãu vivace şi nonconformist prin Diamond Lil, piesã din 1928, totuşi consideratã de cãtre Motion Picture Producers nepotrivitã pentru o apariţie pe marile ecrane.

Paramount Pictures îi oferã un contract în 1932, prin care debuteazã filmic în Night after Nightcu un rol minor, dar i se permit modificãri în scenariu, dovedindu-se ingenioasã şi talentatã. Personajul din Diamond Lil, redenumit Lady Lou, îl reconstruieşte în filmul She Done Him Wrongdin 1933, în care apare şi Cary Grant într-unul din primele sale roluri principale. Filmul primeşte o nominalizare la Oscar şi salveazã Paramount Pictures de la faliment. Succes major înregistreazã şi I’m No Angel, din acelaşi an, cu acelaşi Cary Grant, Mae West devenind cel mai bine plãtit cetãţean American, dupã William Hearst. Belle of the Nineties(1934), Goin’ to Town(1935), Klondike Annie(1936) se luptã în continuare cu cenzura, religia şi ipocrizia. Dupã douã apariţii mai slabe în Go West, Young Manşi Every Day’s a Holiday, parteneriatul cu Paramount Pictures ia sfârşit. În 1940 colaboreazã cu W.C. Fields în cadrul Universal Pictures pentru My Little Chickadee, care se dovedeşte o reuşitã în ciuda animozitãţilor dintre cei doi. Urmãtorul sãu film este The Heat’s On, sub egida Columbia Pictures, care nu se bucurã de critici favorabile. Mae West îşi va relua activitatea filmicã abia în anii ’70.

Pe Broadway o întruchipeazã pe Ecaterina cea Mare în 1944, înconjurându-se de actori bine fãcuţi, în compania cãrora este vãzutã şi în propriul show Las Vegas. În 1958 cântã la ceremonia de decernare a premiilor Oscar Baby, It’s Cold Outsideîmpreunã cu Rock Hudson, iar un an mai târziu publicã autobiografia Goodness Had Nothing to Do with It, devenitã imediat best-seller. Pentru a-şi pãstra sex-appealul, mai ales în rândul generaţiei tinere, Mae înregistreazã douã albume rock ‘n’ roll în anii ’60:Way out Westşi Wild Christmas. Dupã o absenţã de 26 de ani din viatã cinematograficã, se întoarce ca Leticia van Allen în filmul lui Gore Vidal, Myra Breckinridge(1970), alãturi de Raquel Welch, Rex Reed, Farrah Fawcett şi Tom Selleck, care în ciuda eşecului este oarecum apreciat tocmai datoritã revenirii lui West. Ultimul sãu film, Sextette(1978) este alt eşec din punct de vedere commercial şi critic. Mae West moare pe 22 noiembrie 1980, ca urmare a unor atacuri cerebrale repetate.

În ceea ce priveşte viaţa sa privatã, Mae se cãsãtoreşte în 1911 cu un coleg de scenã, Frank Szatkus, dar cãsãtoria este divulgatã abia în 1935, motivul secretului find vârsta de doar 17 ani a actriţei. În 1943 se pronunţã divorţul final, deşi cei doi nu au locuit împreunã decât câteva sãptãmâni. Este posibil ca West sã fi fost implicatã şi într-o altã cãsãtorie, cu pianistul Italian Guido Deiro, o aventurã plinã de emoţii, dupã declaraţiile sale. Nu se cunoaşte cu certitudine dacã a fost vorba de bigamie din cauza informaţiilor contradictorii ale biografilor celor doi. În orice caz, Mae West opina cã deşi cãsãtoria pare o instituţie excelentã, ea nu este pregãtitã pentru o instituţie. Chiar dacã nu a fost adepta legãturilor profunde şi de lungã duratã, a rãmas totuşi întotdeauna aproape de familia sa, oferind rudelor sprijin financiar şi moral. West s-a implicat sentimental de foarte multe ori, sex-appealul sãu nepierind nici la 61 de ani, când are o relaţie cu un luptãtor de wrestling cu 30 de ani mai tânãr.

Prototip al feminitãţii seducãtoare, fermecãtoare, sex-simbol al anilor ’30, încântãtoare prin independenţã şi ţinutã, iubitã şi urâtã pentru curajul de a sfida limitele societãţii rigide, imagine a pasiunii şi entuziasmului, legendarã prin atitudinea îndrãzneaţã, figura voluptatoasã şi umorul sãu erotic incontestabil, Mae West a fost tipul de artistã capabilã sã-şi exploreze din plin creativitatea şi sexualitatea fãrã a se încadra în categoria vulgarului. A fost o femeie care a dorit şi a reuşit sã-şi exprime personalitatea vulcanicã într-un mod cu totul inedit pentru epoca sa. A avut curajul sã şocheze. Sã nu uitãm faptul cã Mae este printre primele artiste americane în control deplin asupra muncii sale creative. Teatru, film, radio, vodevil, rock ‘n’ roll – a fost o artistã completã, transformându-şi propria viaţã într-o operã originalã. Şi-a valorificat în tot decursul celor 80 de ani de activitate atât mentalul, cât şi carnalitatea, integrându-le într-o viziune ambiţioasã a feminitãţii, ulterior promovatã de mai faimoasa Marilyn Monroe. Legendã rãmâne şi prin şarmul sãu lingvistic, probând inteligenţã şi seducţie. Indiferent de feluritele etichete ce i-au fost atribuite, Mae West ş-a clãdit aura misticã prin libertatea de exprimare covârşitoare pe care şi-a asumat-o şi stilul sãu inconfundabil de abordare a acestei libertãţi.

Filmografie:

1932-Night after Night

1933-She Done Him Wrong

-I’m No Angel

1934 – Belle of the Nineties

1935 – Goin’ to Town

1936 – Klondike Annie