Dolorosa, concubina Sfântului Augustin

Cel mai îndurerat chip de concubină redat în scrierile istorice este cel al femeii pe care eu am numit-o Dolorosa, căci, în Confesiunile sale, bărbatul ce avea să devină Sfântul Augustin nici măcar o dată nu o identifică pe femeia alături de care a trăit cincisprezece ani de viaţă şi care i-a dăruit pe unicul lui fiu, Adeodatus. Această omisiune nu vădeşte, însă, indiferenţa lui Augustin.

Într-adevăr, chiar şi mamei sale, Monica, îi spune pe nume doar o dată, cu toate că numele prietenilor săi, Alypius şi Nebridius, precum şi ale altor bărbaţi le menţionează adesea. În societatea lui Augustin, bărbaţii contau, pe când femeile, subordonate pe toate planurile şi considerate fiinţe inferioare, erau insignifiante. Cu toate acestea, Augustin şi-a petrecut prima jumătate din viaţă alături de Monica şi de Dolorosa, iar profunzimea şi fervoarea ataşamentului său faţă de ele au fost cruciale în dezvoltarea lui în calitate de creştin, profesor şi teolog.

Nu ştim nimic despre copilăria şi adolescenţa Dolorosei. Existenţa ei, atestată documentar, datează din anul 370 d.Hr. În Cartagina, ea l-a întâlnit pe tânărul student Augustin, care pe atunci avea doar optsprezece ani. El a iubit-o profund mai mult de cincisprezece ani, cât au trăit împreună. Din păcate, nu putem decât să deducem din copilăria lui Augustin câteva din faptele cu care s-a confruntat mai târziu Dolorosa.

Tatăl lui Augustin, Patricius, era un membru păgân al aristocraţiei civile din Thagaste, în Tunisia de azi. Ducea o existenţă plină de prestanţă, dar fără mari câştiguri financiare, aşa că el şi Monica îşi făceau griji în permanenţă în legătură cu finanţarea educaţiei fiului lor, Augustin, o mică vedetă a şcolii din satul natal, căci tânărul era mult mai înzestrat intelectual decât fratele său, Navigius, sau decât sora sa, Perpetua.

În 371, după un an de studiu la universitatea din provincie şi după alt an petrecut în aşteptare, ca tatăl său să adune banii necesari pentru a-şi continua studiile, Augustin a ajuns în cetatea Cartaginei spre a-şi desăvârşi educaţia. Pentru tânărul student şi colegii săi care se adunaseră din toată Africa în marele oraş, Cartagina era un creuzet cosmopolit, licenţios şi periculos, care respira libertate prin toţi porii. Augustin s-a alăturat unei aşa-numite fraternităţi demonice, pe nume Eversors, care îi chinuia pe noii veniţi şi pe profesori cu festele sale răutăcioase. Obişnuia să cutreiere teatrele, în căutarea unor tragedii la care să verse lacrimi pentru a-şi exorciza tristeţea.

Augustin era chinuit şi de dorinţe trupeşti, căci la şaptesprezece ani era „îndrăgostit de dragoste” şi mânat de o „foame ascunsă“. Căuta aventurile sexuale, amintindu-şi mai târziu cum „se aruncase cu capul înainte în iubire, gata să se lase prins în capcană.”Era, de asemenea, gelos, suspicios şi temător, ceea ce îl împingea în pragul furiei, făcându-l să se certe cu însoţitorii săi.

După câteva luni de viaţă libertină, el o întâlni pe supusa Dolorosa. Cam pe atunci a murit şi Patricius, lăsând-o pe Monica singură să se descurce cu finanţarea educaţiei fiului. La acea dată, Augustin era deja recunoscut drept cel mai bun student la retorică şi, ca alte celebrităţi academice fără avere, începuse să se concentreze asupra unei cariere – în cazul lui, un post în administraţia juridică imperială – şi asupra ungerii mecanismelor sociale care puteau să îl ajute în acest sens. Dolorosa se încadra perfect în acest scenariu.

Chiar şi în secolul al IV-lea, când creştinismul prindea rădăcini, studenţii ţineau adesea concubine, pe care apoi le abandonau, când găseau femeia potrivită pentru a se căsători. Nici secolele, nici creştinismul nu au schimbat acest obicei. Concubinajul era o uniune pe termen lung şi, pentru femeie, reprezenta o relaţie monogamă. Concubinele erau fie sclave, fie aveau rang social inferior iubiţilor lor, ceea ce îi împiedica pe aceştia să le ia în căsătorie, o perspectivă elitistă, pe care părinţii Bisericii timpurii o îngăduiau. De fapt, aceştia propovăduiau că alungarea unei concubine (şi a copilului ei) reprezenta o faptă meritorie din punct de vedere moral. Totuşi, concubinele aveau dreptul la titlul de „matroană” şi, deşi nu deţineau vreo putere în relaţia lor cu bărbatul respectiv, nu erau deloc privite ca paria ale societăţii. Dolorosa era atât de devotată şi de dreaptă, încât văduva Monica n-a ezitat să se mute cu ea şi cu Augustin.

Mai târziu, Augustin şi-a descris anii petrecuţi împreună cu Dolorosa: „Pe atunci aveam o femeie. Nu era partenera mea în ceea ce aş numi o căsătorie legală. O găsisem într-una din accesele mele de dorinţă nestăvilită şi de lipsă de prudenţă.”Dolorosa a acceptat situaţia, dedicându-şi viaţa lui Augustin.

Între Augustin şi Dolorosa au existat şi neînţelegeri. Deşi amândoi erau foarte preocupaţi de viaţa spirituală, nu împărtăşeau aceeaşi credinţă. Ca şi Monica, Dolorosa era creştin ortodoxă, iar convertirea lui Augustin la maniheism, o sectă pe care Biserica a condamnat-o ulterior drept eretică, trebuie s-o fi tulburat profund. La fel, pe Augustin îl chinuia lupta continuă cu convingerea că dorinţa lui era păcătoasă şi că fiecare împlinire a dorinţelor trupeşti reprezenta o mărturie a puterii pe care femeia o exercita asupra lui şi o întinare a purităţii morale. După actul sexual, Augustin se dojenea profund pe sine însuşi pentru pofta sa de nestăvilit, pentru „boia cărnii” care îl afecta. Această durere exprimată cu glas tare, probabil că o făcea să sufere enorm şi, în acelaşi timp, o speria pe Dolorosa, care credea că sexualitatea monogamă trebuia trăită ca pe un dar de la Dumnezeu. Augustin insista că starea de concubinaj reprezenta un pact reciproc prin care era îngăduită plăcerea fizică, aşa că nu trebuia să ducă la naşterea de copii, în timp ce Dolorosa nu era de acord şi, cel puţin la început, se pare că s-a împotrivit folosirii metodelor de contracepţie.

Consecinţa a fost că, pe când Augustin avea doar nouăsprezece ani, ea a născut un fiu, pe Adeodatus, „Dăruit de Dumnezeu”, un nume popular printre creştinii cartaginezi. Adeodatus era un copil nedorit (după cum avea să spună mai târziu Augustin), dar, de îndată ce s-a născut, a devenit un băieţel foarte iubit. În următorii treisprezece ani, Augustin, Dolorosa şi Adeodatus au trăit fericiţi împreună.

Spre deosebire de Patricius, care nu îşi ascundea iubirile extraconjugale, Augustin a fost monogam, o performanţă considerabilă într-o epocă în care infidelitatea masculină era la ordinea zilei. Se însoţise cu Dolorosa, spune el, într-o perioadă de emoţie sălbatică şi apetit sexual nestăvilit, dar, cu toate astea, „ea a fost singura femeie, şi i-am rămas credincios”.

Ca şi Monica, Dolorosa probabil nu era educată, dar era inteligentă, fiind nevoită să facă faţă multor provocări:intelectului superior al lui Augustin, prieteniei cu tovarăşii săi bărbaţi, pe care el o considera mai valoroasă decît relaţia lui cu ea, văicărelilor lui perpetue că senzualitatea ei reprezenta o stavilă în calea încercărilor lui de a studia filozofia, maniheismului lui, luptei sale interioare în timp ce se gândea la viitorul lor;creşterii micului Adeodatus şi mutarea Monicăi la ei în casă. La vremea aceea, lui Dolorosa îi mergea bine din multe puncte de vedere. Augustin excela ca profesor de retorică şi câştiga suficient ca să le asigure un trai decent, deşi se plângea de indisciplina studenţilor cartaginezi. Nu o înşela niciodată cu alte femei şi era înnebunit după Adeodatus, un copil talentat şi ascultător.

Când Monica sosi în casa lor, se dovedi foarte prietenoasă, împărtăşind convingerile religioase ale Dolorosei şi neliniştea ei în legătură cu calea eronată pe care apucase Augustin. Şi, mai presus de orice, Monica îşi adora nepotul care era extrem de inteligent. Totuşi, viaţa celor patru era adesea tulburată. Maniheismul predica faptul că lipsa copiilor reprezenta cea mai puţin păcătoasă dintre formele de concubinaj, aşa că, după naşterea lui Adeodatus, Augustin a insistat asupra contracepţiei. Şi, deşi îşi iubea fiul, Augustin se simţea vinovat fiindcă îl concepuse în păcat. Nu se referea niciodată la Dolorosa ca la o mamă, ci numai ca la o concubină. Uneori discuta cu prietenii şi cu mama sa, uneori, şi în prezenţa Dolorosei, despre necesitatea căsătoriei cu o altă femeie ca un pas înainte în carieră.

Iubirea Monicăi era obsesivă, această mamă atât de pioasă îşi urmărise fiul peste mări şi ţări ca să locuiască împreună cu el, spune însuşi Augustin, şi, prin urmare, devenise o povară. Deşi raţiunea îi spunea să accepte situaţia, tânjea după independenţă, sau măcar după un scurt răgaz fără prezenţa ei copleşitoare. În 383, la peste un deceniu de la uniunea lui cu Dolorosa, Augustin trecu la fapte. Fugi la ceas de noapte în secret, cu Dolorosa şi Adeodatus, şi navigă până la Roma. Pentru Dolorosa, complicea sa, evadarea lor trebuie să fi avut conotaţii nu tocmai plăcute.

Roma se dovedi dezamăgitoare. Augustin atrase o mulţime de adepţi, dar curând află că nici studenţii romani nu erau îngeri, învăţau cât puteau de la un profesor, apoi se transferau în masă la altul. Frustrat şi copleşit de dificultăţile sale financiare, Augustin făcu uz de relaţiile lui în mediul maniheist pentru a obţine poziţia de orator public în Milano, unde călătorise şi îl ascultase pe marele Ambrosie (care avea să devină mai târziu Sfântul Ambrosie). Acesta nu îl încurajă pe tânărul orator cu accent african;totuşi, retorica impresionantă a lui Ambrosie îl convinse pe Augustin că viitorul lui era la Milano. Curând, el se converti de la maniheism la curentul creştin dominant. Apoi Monica veni din Cartagina şi se instala în noul lor cămin. Fără îndoială că Dolorosa se bucură împreună cu Monica văzând că Augustin dobândise aceleaşi convingeri religioase care stăteau la temelia spiritualităţii ei, dar următorul stadiu al dezvoltării lui personale o mâhni profund.

Mai întâi apărură discuţiile interminabile despre posibilitatea ca o căsătorie cu o moştenitoare bogată să îl lanseze pe talentatul, dar săracul Augustin, într-o carieră strălucită. Augustin oscilă între argumentul celui mai bun prieten al său, Alypius, care spunea că o căsătorie le-ar fi distrus proiectul de a forma o comunitate monastică dedicată căutării înţelepciunii, şi propria lui convingere, că o căsătorie ar fi fost elementul esenţial pentru alimentarea succesului său profesional. Monica îl asigură că o căsătorie l-ar fi făcut apt pentru un botez care să îi spele toate păcatele şi se implică trup şi suflet în proiect, încercând să-i găsească o soţie.

Oare Dolorosa a ridicat obiecţii?

Sau, cu inima zdrobită de durere, a fost de acord cu Monica? Augustin avea să o portretizeze mai târziu ca pe o femeie care se supunea voinţei lui şi îi accepta deciziile fără să protesteze. Dar trebuie să fi suferit, după cincisprezece ani de convieţuire, probabil că a regretat şi a plâns amarnic, chiar şi în tăcere, văzând cum i se destramă viaţa.

Între timp, Augustin şi Monica căutau o soţie potrivită. Au găsit o fată, încă un copil pe care Augustin o consideră „suficient de bună” pentru a o cere în căsătorie. Părinţii s-au înţeles, iar cei doi au fost uniţi, deşi vârsta ei impunea o perioadă de aşteptare de aproape doi ani. Dar prezenţa Dolorosei sub acoperişul şi în patul lui Augustin şi, ceea ce ei nu ştiau, adânc în inima lui, îi îngrijora pe viitorii socri. Brusc, Dolorosa deveni proverbiala muscă în lapte, care trebuia îndepărtată. Augustin, sau poate Monica, i-a dat vestea proastă. Supusă, fără să facă o scenă, Dolorosa acceptă situaţia. De dragul bunăstării materiale şi spirituale a lui Augustin, plecă de bunăvoie din casă. Oare ce a simţit, în afară de durere chinuitoare, când şi-a luat adio de la iubitul Augustin şi de la unicul său copil? Spre deosebire de alţi bărbaţi care îşi alungau concubinele, Augustin a decis să-şi păstreze fiul (nelegitim) la el. Oare ce cuvinte de mângâiere şi-a smuls Dolorosa din inimă pentru Adeodatus, în timp ce îşi strângea lucrurile?

Dolorosa navigă înapoi în patria ei africană, singură, jurându-se să nu se mai dăruiască vreodată unui alt bărbat. Plecarea ei i-a sfâşiat inima lui Augustin, transformându-i-o, după cum el însuşi spune, într-un organ sângerând de durere. Şi, deşi dorinţa sa nestăvilită l-a făcut să-şi ia altă concubină în timp ce aştepta permisiunea de a face sex marital cu mireasa lui copilă, nu şi-a revenit niciodată după despărţirea de Dolorosa. Apoi Dumnezeu îi vorbi şi îi porunci să se abţină de la relaţii sexuale cu o concubină, îndemnându-l să îşi regândească planurile maritale. Augustin se conformă imediat şi optă pentru celibat.

Putem presupune că destrămarea poveştii lor de dragoste a avut urmări cel puţin la fel de dureroase pentru Dolorosa ca şi pentru Augustin, care nu şi-a mai revenit niciodată cu adevărat. Rupse logodna şi se dedică Bisericii, unde deveni treptat o figură proeminentă. Dar continuă să îşi plângă iubita pierdută. Relaţia lor ar fi putut dura o viaţă, dacă dispreţul lui Augustin pentru sexualitatea sa puternică, împreună cu ambiţiile lui personale nu l-ar fi făcut să renunţe la concubina sa de condiţie inferioară. Viaţa solitară a Dolorosei a continuat, altfel, Augustin ar fi consemnat moartea ei. Totuşi, el continuă să scrie numai despre propria agonie, despre propriile regrete, despre propria suferinţă. Nu menţionează nicăieri dacă s-a interesat vreodată de ea, dacă i-a trimis vreodată bani sau dacă a anunţat-o despre moartea lui Adeodatus, care a survenit când acesta a împlinit şaisprezece ani. Ea trebuie totuşi să fi aflat în 389 că Augustin s-a întors în Africa şi că, doi ani mai tîrziu, a fost hirotonit preot, devenind, în 396, episcop de Hippo. Probabil s-a simţit foarte mândră că fusese hirotonit în propria ei religie şi că urcase mult în ierarhia bisericească. Peste secole, convertirea lui Augustin la creştinismul ortodox avea să fie pe nedrept pusă pe seama lui Ambrosie, nu a femeii care l-a îndemnat să îmbrăţişeze această religie timp de cincisprezece ani. În loc să fie onorată pentru imensa ei contribuţie la dezvoltarea spirituală a iubitului său, Dolorosa a trecut prin istorie neobservată şi neidentificată. S-a spus despre ea doar că avea statutul legal şi sexual de concubină a lui Augustin.

sursa: http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/30/dolorosa-concubina-sfantului-augustin/