Unirea Basarabiei cu Rom├ónia, lungul drum al recunoa┼čterii diplomatice jpeg

Unirea Basarabiei cu Rom├ónia, lungul drum al recunoa┼čterii diplomatice

­čôü Primul R─âzboi Mondial
Autor: Corneliu Ciucanu

Confirmarea interna┼úional─â a unirii Basarabiei cu Rom├ónia s-a confruntat cu c├óteva probleme, care au f─âcut opera┼úiunea extrem de dificil─â. ├Än primul r├ónd, decizia de unire, sau mai bine spus Hot─âr├órea Sfatului ┼ó─ârii din 27 martie/9 aprilie 1918[1], era pus─â sub semnul derizoriului chiar de reprezentan┼úii guvernelor aliate. Nu r─âm├óneau mai prejos nici guvernul sovietic ┼či nici fo┼čtii reprezentan┼úi ai Rusiei ┼úariste, ralia┼úi, la acel moment, cercurilor alb-gardiste care activau ├«n capitala Fran┼úei. Din fericire, autoritatea noului regim sovietic nu era recunoscut─â ┼či, ├«n consecin┼ú─â, Rusia sovietic─â nu participa la Conferin┼úa p─âcii de la Paris. Totodat─â, s-a v─âzut reticen┼úa marilor puteri ├«n a opera modific─âri teritoriale statului rus, un fost aliat. La 8 mai 1919, ├«n plin─â ┼čedin┼ú─â a Consiliului Mini┼čtrilor de Externe, secretarul de stat american Robert Lansing bloca acceptarea Raportului Comitetului pentru Afacerile Teritoriale ale Rom├óniei ┼či Iugoslaviei, ├«n care exper┼úii americani, britanici, francezi ┼či italieni se pronun┼úaser─â pentru unirea Basarabiei cu Rom├ónia.

Oamenii politici rom├óni au fost pu┼či ├«n fa┼úa unei dileme:confirmarea unirii Basarabiei cu Rom├ónia trebuia s─â fie realizat─â prin tratative directe cu sovieticii sau s─â se sprijine exclusiv pe garan┼úia puterilor occidentale?

├Än prima variant─â, dificultatea negocierilor cu sovieticii consta ├«n probleme de ordin tehnic ┼či juridic. ├Änc─â din 13/26 ianuarie 1918, c├ónd C. Diamandy, ministrul nostru la Petrograd a fost arestat, s-a anun┼úat la radio decizia Consiliului Comisarilor Poporului prin care erau rupte unilateral rela┼úiile diplomatice cu Rom├ónia ┼či se hot─âra ca tezaurul rom├ónesc depozitat la Moscova sa r─âm├ón─â ├«n custodia sovieticilor[2]. Reac┼úia sovietic─â venea ├«n urma intr─ârii trupelor rom├óne ├«n Basarabia, la insisten┼úele generalului ┼×cerbaceev, care se confrunta cu dezert─âri, revolte ┼či alte acte de indisciplin─â. Interven┼úia noastr─â avusese ca scop imediat salvarea depozitelor de armament, alimente ┼či furaje ale trupelor ┼úariste ┼či ale alia┼úilor occidentali[3].

Un alt aspect ce se impune a fi l─âmurit este controversatul acord Averescu-Racovski din 22 februarie/5 martie 1918, invocat mai t├órziu de sovietici, pentru c─â se referea la obliga┼úia Rom├óniei de a-┼či retrage trupele din Basarabia. ├Än realitate, generalul Averescu nu a semnat documentul ce con┼úinea ca formul─â ÔÇ×evacuarea progresiv─â a BasarabieiÔÇŁ. Mai mult, rezolu┼úia sa arat─â pozi┼úia clar─â a premierului rom├ón, care considera drept inacceptabil─â o declara┼úie formal─â a guvernului rom├ón cu privire la retragerea armatei rom├óne din Basarabia. O astfel de cerere de retragere a trupelor rom├óne nu putea veni dec├ót din partea Sfatului ┼ó─ârii, organism reprezentativ al Republicii Democratice Moldovene┼čti, care-┼či proclamase independen┼úa ├«nc─â de la 24 ianuarie 1918. Pe de alt─â parte, nici nu se putea risca o declara┼úie de refuz a retragerii trupelor fiindc─â am fi r─âmas descoperi┼úi la o eventual─â acuz─â privind amestecul ├«n treburile altui stat. Practic, acordul nu punea ├«n discu┼úie chestiunea retragerii trupelor, ci doar problema schimbului de prizonieri ┼či mai cu seam─â recuperarea coloniei rom├óne┼čti de la Odessa. ├Än fapt, acordul a r─âmas inoperant, deoarece nu a fost ratificat ┼či nici pus ├«n aplicare, ├«n condi┼úiile semn─ârii p─âcii de la Brest Litovsk ┼či apoi a unirii Basarabiei cu Rom├ónia de la 27 martie 1918.

Book historia mai 58 jpg jpeg

Rezervele americanilor

Din cauza acestor puncte nevralgice existente ├«n agenda raporturilor rom├óno-sovietice, ├«ntr-o prim─â faz─â, oamenii politici rom├óni au mizat pe sensibilizarea puterilor occidentale pentru a ob┼úine recunoa┼čterea unirii de la 27 martie 1918. La 8 februarie 1919, ├«n cadrul lucr─ârilor Conferin┼úei de pace, s-a pus pentru prima dat─â problema Basarabiei ├«n ┼čedin┼úa Comisiei pentru Afacerile Teritoriale ale Rom├óniei ┼či Iugoslaviei, organism compus din exper┼úi britanici, americani, francezi ┼či italieni ┼či pus sub autoritatea Comisiei Centrale Teritoriale.

Delegatul britanic, Eyre Crowe, ┼či cel francez, Jules Laroche, au subliniat argumentele de ordin istoric, etnografic ┼či demografic care acreditau recunoa┼čterea unirii Basarabiei cu Rom├ónia. Au urmat ├«nc─â dou─â ├«nt├ólniri av├ónd ca tem─â de lucru statutul postbelic al teritoriului dintre Prut ┼či Nistru ┼či, ├«n consecin┼ú─â, la 11 martie, Comisia s-a pronun┼úat unanim ├«n favoarea recunoa┼čterii unirii ┼či pentru ├«naintarea proiectului spre avizare ÔÇ×Comisiei Teritoriale CentraleÔÇŁ. La 8 mai 1919, proiectul comisiei de exper┼úi a fost dezb─âtut de membrii Consiliului Mini┼čtrilor de Externe. De┼či exper┼úii americani ├«┼či puseser─â semn─âtura pe documentul proiectului susmen┼úionat, secretarul de stat al SUA s-a opus aprob─ârii unanime, sub pretextul absen┼úei de la Conferin┼úa p─âcii a unui guvern rus legitim, recunoscut de Alia┼úi[4]. Rezervele diplomatului american de a nu participa la delimitarea frontierei ruse┼čti ┼úineau cont ┼či de recomandarea pre┼čedintelui Wilson privind posibilitatea recunoa┼čterii regimului amiralului Kolceak, dispus, ├«n problema Basarabiei, cel mult la organizarea unui referendum[5]. Apoi, din calculele americane nu trebuie exclus─â nici perspectiva unor posibile concesiunii ┼či a exploat─ârii imensului teritoriu rusesc.

Ionel Br─âtianu vs. Maklakov

├Äntr-o atmosfer─â mai mult ostil─â dec├ót amical─â creat─â Rom├óniei de marile puteri, ├«n urma ini┼úiativelor lui Ionel Br─âtianu, problema Basarabiei a revenit ├«n discu┼úie cu prilejul ┼čedin┼úelor Consiliului Suprem, ├«n primele dou─â zile ale lunii iulie. ├Än fa┼úa delega┼úiei rom├óne conduse de I. I. C. Br─âtianu ┼či a celei britanice conduse de Lloyd George, A. Tardieu a prezentat raportul Comitetului pentru probleme teritoriale, care recuno┼čtea unirea Basarabiei cu Rom├ónia ├«n baza dreptului la autodeterminare, dublat de argumentele ┼či realit─â┼úile de ordin istoric, etnic, geografic ┼či economic.

Raportul consemna, evident, garantarea drepturilor minorit─â┼úilor de c─âtre statul rom├ón. ├Än acest context, Consiliul Suprem a chemat ├«n audien┼ú─â separat─â pe primul ministru rom├ón ┼či pe fostul ambasador la Paris al Rusiei imperiale, V. Maklakov, un pesonaj foarte activ al emigra┼úiei ruse din acea perioad─â. Br─âtianu a sus┼úinut caracterul plebiscitar al actului de la 27 martie 1918, dar ┼či al celor similare de la Cern─âu┼úi ┼či Alba Iulia, ar─ât├ónd c─â ├«ntr-un mod asem─ân─âtor s-au exprimat ┼či ÔÇ×consiliile din Polonia, Cehoslovacia ┼či din alte p─âr┼úiÔÇŁ. ├Än replic─â, Maklakov, reprezentantul lui Kolceak, a contestat capacitatea Sfatului ┼ó─ârii de a lua decizii, nerecunosc├ónd unirea Basarabiei cu Rom├ónia[6].

Book historia mai 59 jpg jpeg

Delegaţia României se retrage de la lucrările Conferinţei de pace

Ignorarea de c─âtre marile puteri a intereselor rom├óne┼čti ├«n Basarabia, coroborat─â cu aceea┼či atitudine din partea fo┼čtilor alia┼úi ├«n chestiunea minorit─â┼úilor ┼či a liberului tranzit, au determinat retragerea delega┼úiei noastre ┼či a lui Ionel Br─âtianu de la lucr─ârile Conferin┼úei de pace. Reac┼úia rom├ónilor a fost determinat─â ┼či de ini┼úiativa marilor puteri aliate ┼či asociate de a trimite o scrisoare amiralului Kolceak, prin care liderul alb-gardist era invitat ÔÇ×s─â hot─ârasc─â soarta p─âr┼úilor rom├óne┼čti ale BasarabieiÔÇŁ[7].

De altfel, scrisoarea c─âtre Kolceak f─âcea parte dintr-o serie de ini┼úiative mult mai complexe. De la Londra ni se sugera ca ├«n chestiunea Basarabiei s─â ne ├«n┼úelegem cu Denikin, comandantul for┼úelor alb-gardiste care operau ├«n sudul Ucrainei. ├Än septembrie 1919, colonelul Radu R. Rosetti, ata┼čatul nostru militar la Londra, a fost primit ├«n audien┼ú─â de W. Churchill, titularul Ministerului de R─âzboi al Marii Britanii, care l-a felicitat pentru ocuparea Budapestei ┼či lichidarea focarului bol┼čevic. Dar, ├«n problema frontierelor r─âs─âritene ale Rom├óniei, Churchill recomanda guvernului rom├ón o ├«n┼úelegere cu Denikin[8]. La 10 noiembrie, Radu Rosetti, al─âturi de basarabenii Ion Pelivan ┼či Daniel Ciugureanu, delega┼úi ai guvernului rom├ón, participau la o alt─â ├«nt├ólnire cu W. Churchill. Dup─â felicit─ârile protocolare, care, ├«n esen┼ú─â, subliniau efortul militar ┼či bravura trupelor rom├óne ├«n timpul r─âzboiului ÔÇô mai ales ├«n condi┼úiile anarhiei bol┼čevice ce domnea ├«n r├óndurile trupelor aliate ruse┼čti ÔÇô ministrul englez vorbea, mult mai clar, despre oportunitatea unei ├«n┼úelegeri cu Denikin ├«n care ÔÇ×┼či-a pus toat─â ├«ncredereaÔÇŁ. Mai mult:ÔÇ×cine ├«l va ajuta ├«i va fi prietenÔÇŁ.

Tot Churchill anun┼úa decizia Angliei de a ajuta la restabilizarea Rusiei, spun├ónd c─â era momentul ÔÇ×a ne ├«n┼úelege cu Denikin c├ónd este la str├ómtoare, c─âci mai t├órziu c├ónd va fi o Rusie mare, fie ┼úarist─â, fie bol┼čevic─â, aceasta nu va mai fi posibil─âÔÇŁ[9]. ├Äncerc├ónd s─â sondeze mai profund disponibilitatea Marii Britanii de a superviza o eventual─â apropiere de Denikin a autorit─â┼úilor de la Bucure┼čti, Ciugureanu a pus problema garan┼úiilor engleze ├«n conjunctura unei viitoare ├«n┼úelegeri a guvernului rom├ón cu comandantul for┼úelor alb-gardiste din Ucraina. Ministrul britanic nu a r─âspuns acestei obiec┼úii, declin├ónd tacit orice competen┼ú─â. Dar ├«n contextul ├«n care Denikin a p─âr─âsit comanda trupelor alb-gardiste ale generalului Vrangel ┼či a ├«nfr├óngerilor suferite de acestea, poten┼úialul aranjament nu a mai fost de actualitate.

Recunoa┼čterea unirii, ├«n schimbul retragerii trupelor rom├óne din Ungaria

Activitatea diploma┼úiei rom├óne┼čti pentru confirmarea interna┼úional─â a unirii Basarabiei cu Rom├ónia a continuat prin demersurile noului guvern al Blocului parlamentar, condus de Al. Vaida Voevod. Lui ├«i revenea sarcina de a destinde atmosfera creat─â Rom├óniei prin ÔÇ×atitudineaÔÇŁ refractar─â ┼či cererile ÔÇ×exorbitanteÔÇŁ ale ÔÇ×rebeluluiÔÇŁ Br─âtianu. Dup─â semnarea p─âcii cu Austia ┼či a tratatului minorit─â┼úilor, Al. Vaida-Voevod a avut o serie de ├«ntrevederi ÔÇô ├«n luna ianuarie 1920 ÔÇô cu Clemenceau, Lloyd George, Nitti ┼či Wallace. Ulterior, la 20 ianuarie, ├«ntr-o ┼čedin┼ú─â a Consiliului Suprem, Vaida-Voevod a ridicat problema frontierei de est a statului roman. Clemenceau ┼či premierul britanic au condi┼úionat satisfacerea cererii rom├óne┼čti de retragerea trupelor noastre din Ungaria;dar s-a emis clar semnalul c─â marile puteri luaser─â act de recomandarea Comisiei pentru Afacerile Rom├óne, care acredita apartenen┼úa Basarabiei la Rom├ónia. Tot ├«n aceast─â perioad─â, Fran┼úa insista pentru evacuarea trupelor lui Denikin prin Rom├ónia, iar Al. Millerand remitea o telegram─â c─âtre principalele ambasade, ├«n care se notifica faptul c─â ┼či Clemenceau era gata s─â recunoasc─â drepturile noastre asupra Basarabiei dup─â exemplul premierului englez. La 3 martie, Consiliul Suprem stipula ┼či mai clar condi┼úionarea recunoa┼čterii unirii de retragerea noastr─â din Ungaria, realizat─â, de altfel, foarte cur├ónd[10].

ÔÇ×├Änaltele P─âr┼úi contractante recunosc suveranitatea Rom├óniei asupra teritoriului BasarabieiÔÇŁ

Confirmarea interna┼úional─â a unirii Basarabiei cu Rom├ónia s-a statuat la 28 octombrie 1920, ├«n condi┼úiile semn─ârii f─âr─â rezerve (de c─âtre Take Ionescu) a tratatului colectiv asupra frontierelor comune dintre statele succesoare ale fostei Monarhii austro-ungare. Consiliul Ambasadorilor i-a prezentat apoi primului-ministru protocolul care consemna recunoa┼čterea de jurea unirii Basarabiei cu Rom├ónia. Conceput ├«n spiritul Societ─â┼úii Na┼úiunilor, tratatul sublinia la articolul 1:ÔÇ×├Änaltele P─âr┼úi contractante recunosc suveranitatea Rom├óniei asupra teritoriului Basarabiei, cuprins ├«ntre actuala frontier─â a Rom├óniei, Marea Neagr─â, cursul Nistrului de la gura de v─ârsare p├ón─â la punctual unde este t─âiat de vechiul hotar dintre Bucovina ┼či Basarabia ┼či acest vechi hotarÔÇŁ. ├Än articolul 9 se preciza c─â Rusia este invitat─â s─â adere la acest tratat ÔÇ×├«ndat─â ce va exista un guvern rus recunoscut de Puterile contractanteÔÇŁ[11].

Tratatul era semnat de Marea Britanie, Fran┼úa, Italia, ┼či, bine├«n┼úeles, Rom├ónia. Japonia ┼či-a pus semn─âtura pe acest document cu dou─â zile ├«nt├órziere, fiindc─â reprezentantul nipon era la Bruxelles. A fost ratificat mai t├órziu, la 19 mai 1922, de c─âtre Anglia, la 11 mai 1924 de Fran┼úa ┼či la 7 martie 1927 de Italia. Japonia nu ┼či-a respectat ├«ns─â angajamentul, pe fondul ├«n┼úelegerii sovieto-nipone din 1925, cu privire la insula Sahalin, c├ónd japonezii se obligau, printr-un acord secret, s─â nu ratifice tratatul referitor la Basarabia[12]. ├Än 1938, Al Cre┼úianu a formulat totu┼či un raport prin care s-a argumentat posibilitatea ratific─ârii din partea Japoniei. Era ├«ncurajat ├«n acest sens ┼či de ambasadorul nipon de la Moscova, care declara unor diploma┼úi rom├óni (Ciuntu ┼či Dianu) c─â Japonia era dispus─â s─â ratifice Tratatul de la Paris[13].

Uniunea Sovietică nu a acceptat niciodată apartenenţa Basarabiei la România

Evident, Rusia Sovietic─â nu a recunoscut acest tratat ┼či a ├«ncercat s─â-i minimalizeze for┼úa juridic─â ├«n toat─â perioada interbelic─â. Dup─â cum se ┼čtie, reprezentantul nostru la Copenhaga, D.N. Ciotori, ini┼úiase, la ordinul Bucure┼čtilor, discu┼úii cu M. Litvinov ┼či mai apoi cu L. Krasin. Negocierile bilaterale cu sovieticii nu aveau un caracter oficial, dar testau disponibilitatea sovieticilor la concesii. Momentul era prielnic ┼či din perspectiva vacuumului de legitimitate care ├«nconjura regimul bol┼čevic. Ciotori remitea colonelului Radu Rosetti informa┼úia c─â Litvinov dorea ├«ncheierea p─âcii ca o recunoa┼čtere politic─â a Sovietelor ┼či c─â ar fi consim┼úit verbal la recunoa┼čterea Basarabiei ca parte a Rom├óniei. Semnarea protocolului de la Paris l-a surprins pe Ciotori ├«n miezul tratativelor cu Krasin. Cel din urm─â se ar─âta contrariat de graba ar─âtat─â de rom├óni ├«n a tran┼ča chestiunea Babarabiei, f─âr─â acordul principalului stat interesat. El sublinia, iritat, eroarea diploma┼úiei rom├óne, care gre┼čise f─âc├ónd ├«n┼úelegeri peste capul sovieticilor[14].

Tratativele rom├óno-sovietice cunosc mai multe etape ÔÇô Var┼čovia, 1921;Genova, 1922 ┼či Viena 1924 ÔÇô dar f─âr─â a se ├«nregistra progrese semnificative ├«n sensul recunoa┼čterilor propuse de noi. Oricum, Uniunea Sovietic─â nu a acceptat niciodat─â apartenen┼úa teritoriului dintre Prut ┼či Nistru la Rom├ónia. Dorin┼úa lui Nicolae Titulescu de a relua rela┼úiile diplomatice cu Uniunea Sovietic─â ┼či de a semna unui pact de asisten┼ú─â mutual─â cu sovieticii ÔÇô care s─â con┼úin─â recunoa┼čterea Basarabiei ca parte component─â a statului rom├ón ÔÇô a e┼čuat ├«n mod previzibil. Dup─â negocierile cu Maxim Litvinov, la 21 iulie 1936, se perfecta un protocol care prefa┼úa pactul de asisten┼ú─â mutual─â ┼či care indica, de patru ori, c─â frontiera ├«ntre cele dou─â state este pe Nistru.Litvinov nu avea ├«ns─â mandat din partea guvernului sovietic ┼či a am├ónat semnarea pactului. Derularea ulterioar─â a evenimentelor a l─âsat impresia c─â marele nostru diplomat fusese net dep─â┼čit de c─âtre Litvinov ├«n arta disimul─ârii. Efortul lui Titulescu de a ├«ncheia un pact de neagresiune cu URSS l-a costat demiterea din fruntea Ministerului de Externe, pe fondul unor grave acuze formulate de liderii forma┼úiunilor de dreapta:Octavian Goga, A.C. Cuza, Gh. Br─âtianu, Corneliu Z. Codreanu ┼č.a.[15].

Book historia mai 60 jpg jpeg

┼×tergerea din cotele de imigra┼úie a no┼úiunii de Basarabia

├Än 1920, Statele Unite adoptau o atitudine rezervat─â fa┼ú─â de suveranitatea rom├óneasc─â asupra Basarabiei. ├Äntr-un raport adresat pre┼čedintelui Wilson la 2 octombrie 1920, se men┼úiona chiar necesitatea unor instruc┼úiuni speciale pentru ambasadorul Wallace, pe motiv c─â SUA nu vor sus┼úine semnarea unui tratat cu privire la Basarabia pentru a nu irita Moscova. Problema r─âm├ónea oarecum ├«n suspensie. ├Än 1933, pe fondul unei anumite destinderi intervenite ├«n rela┼úiile rom├óno-sovietice cu ocazia adopt─ârii de c─âtre N. Titulescu a punctului de vedere rusesc privind Conven┼úia de definire a agresorului, se constat─â o nou─â optic─â a factorilor de decizie de la Washington ├«n problema Basarabiei. La 12 aprilie 1933, secretarul de stat Cordell Hull vorbea pre┼čedintelui F.D. Roosvelt despre eforturile diploma┼úiei noastre de a ob┼úine confirmarea apartenen┼úei Basarabiei la Rom├ónia.

De altfel, SUA recunoscuse de factounirea cu provincia dintre Prut ┼či Nistru, de vreme ce consulatul american de la Bucure┼čti emitea vize cet─â┼úenilor rom├óni proveni┼úi din Basarabia. Tot Hull expunea ┼či modalitatea prin care Statele Unite puteau recunoa┼čte de jureo situa┼úie deja confirmat─â ┼či operabil─â la nivel consular. El propunea ca de la 1 iulie 1933 ├«n cotele de imigra┼úie s─â se fac─â referire doar la Rom├ónia ┼či s─â se evite consemnarea denumirii de Basarabiapentru cet─â┼úenii rom├óni proveni┼úi din aceast─â regiune. Astfel, ├«n baza aprob─ârii de c─âtre pre┼čedintele Roosvelt a a┼ča-numitului memorandum remis Casei Albe de c─âtre secretarul de stat Cordell Hull, se decidea ┼čtergerea din cotele de imigra┼úie a no┼úiunii de Basarabia, hot─âr├óndu-se ca de la 1 iulie procentul de imigra┼úie atribuit respectivei zone s─â revin─â Rom├óniei. Este un aspect ce consemna, implicit, recunoa┼čterea revendic─ârilor noastre[16].

Note   

[1]Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Bucure┼čti, Humanitas, 1991, pp.285-288;Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Bucure┼čti, Editura Victor Frunz─â, 1992, pp.498-507. Vezi ┼či Ion Agrigoroaei, Rom├ónia interbelic─â, vol. I, Ia┼či, Editura Universit─â┼úii ÔÇ×Al. I. CuzaÔÇŁ, 2001, pp.28-29.

[2]Ion Agrigoroaei, Opinie public─â ┼či stare de spirit ├«n vremea R─âzboiului de ├Äntregire ┼či a Marii Uniri. Ia┼či, 1916-1918, Ia┼či, Editura Funda┼úiei Axis, 2004, pp.142-143.

[3]Ion Nistor, op. cit., pp.283-284;Alexandru Boldur, op. cit., pp. 504-505. Vezi ┼či O pagin─â din istoria Basarabiei. Sfatul ┼ó─ârii (1917-1918).Edi┼úie ├«ngrijit─â de Ion Negrei ┼či Dinu Po┼čtarencu, Editura Prut Interna┼úional, 2004, pp. 240-248;┼×tefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu ┼či documente cu privire la Mi┼čcarea na┼úional─â din Basarabia ├«n anii 1917/1918, Ia┼či, Editura Alfa, f. a., p. 169 ┼či urm.

[4]Vezi Istoria Rom├ónilor, vol. VIII, Rom├ónia ├Äntregit─â (1918-1940), coord. Ioan Scurtu, Bucure┼čti, Editura Enciclopedic─â, 2003, p. 26.

[5]Ibidem, p.27.

[6]IbidemV. Maklakov era liderul unui grup de aristocra┼úi ┼či fo┼čti diploma┼úi ai Rusiei ┼úariste emigra┼úi la Paris. Din acest grup mai f─âceau parte Sazonov, Lvov, Ceaikowski, Schimdt, fostul primar al Chi┼čin─âului, Krupenski ┼či Vl. Puri┼čchievici, fo┼čti mare┼čali ai nobilimii din Basarabia ┼úarist─â (Hoover Archives, Palo Alto, S.U.A., Maklakoff V., Papers, Box no.3;Krupenski A. N., Papers, boxes no. 1-9, apud, Valeriu Florin Dobrinescu, Rom├ónia ┼či Conferin┼úa de Pace de la Paris din 1919, ├«n Rom├ónia ┼či Conferin┼úa de Pace de la Paris (1919-1920).Coordonatori:Gh. Buzatu, V. Fl. Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Foc┼čani, Editura Empro, 1999, p. 88).

[7]1918 la români..., V, nr. 652, p. 24.

[8]Arhiva Ministerului Afacerilor Externe ale României (A. M. A. E. R), Fond Londra, dosar 248, fila 1.

[9]Ibidem, filele 106-107.

[10]Ioan Ciuperc─â, Rom├ónia ├«n fa┼úa recunoa┼čterii unit─â┼úii na┼úionale.Repere, Ia┼či, Editura Universit─â┼úii ÔÇ×Al. I. CuzaÔÇŁ, 1996, p. 38.

[11], , Monitorul OficialÔÇŁ, nr. 100 din 8 august 1922.

[12]Al. Boldur, op.cit., p. 514;Ion Constantin, Rom├ónia, Marile Puteri ┼či Basarabia, Bucure┼čti, Editura Enciclopedic─â, 1995, p. 25.

[13]AMAER, fond 71 (1920-1944)/URSS., vol. 137, f. 99-102.Raportul din 2 septembrie 1938 semnat de Al. Creţianu, intitulat Referat în privinţa oportunităţii de a se obţine o eventuală ratificare de către Japonia a Tratatului privitor la Basarabia;Ioan Ciupercă, op. cit, p. 38.

[14]Ioan Ciuperc─â, op. cit., p. 39.

[15]Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948), Bucuresti, Editura Paideia, 1999, p.13-14.

[16]Mircea Mu┼čat, Ion Ardeleanu, Rom├ónia dup─â Marea Unire, vol. II, Partea I. 1918-1933, Bucure┼čti, Editura ┼×tiin┼úific─â ┼či Enciclopedic─â, 1986, pp. 1136-1137. Noi credem c─â reformularea american─â ├«n problema Basarabiei a fost deteminat─â, ├«ntr-o anumit─â m─âsur─â, chiar de destinderea survenit─â ├«n prim─âvara anului 1933 ├«ntre Titulescu ┼či Litvinov.