Un obicei ciudat al secolului XIX: fotografiile postume
Unul dintre cele mai ciudate obiceiuri ale secolului XIX a fost fotografia post-mortem, cunoscută și drept portretistică memorială. Fotografierea persoanelor dececate de către familie a fost un obicei destul de răspândit în Statele Unite ale Americii și Europa Occidentală în secolul XIX, în unele zone păstrându-se până în secolul XX.
Realizate la comanda familiei, fotografiile postume făceau parte din ritualul de doliu și căpătau o importanță mare în rândul rudelor, care păstrau astfel un obiect care să le aducă aminte de persoana dragă pierdută.
Apariția tehnicii fotografice în secolul XIX a oferit oamenilor din clasa mijlocie, care nu-și permiteau realizarea de portrete la comandă, o metodă mai ieftină și mai rapidă de a-i imortaliza într-o imagine pe cei dragi, chiar și pe cei decedați.
Prima fotografie post-mortem a fost făcută în 1837, în Statele Unite.
în societățile în care mortalitatea infantilă era foarte ridicată și copiii mureau, așadar, înainte ca părinții să le poată comanda portete (fie ele fotografice, fie pictate), fotografia postumă a devenit singura modalitate prin care aceștia puteau dobândi rapid o imagine a celor pierduți.
De multe ori, persoana decedată era fotografiată îmbrăcată în cele mai bune haine, într-o postură cât mai naturală și, de multe ori, cu ochii deschiși.
