Un document oficial despre Lagărul de la Târgu-Jiu

S-au scris multe pagini despre Lagărul de la Târgu-Jiu, unele emoționante, evocări ale unor deținuți politici, deopotrivă comuniști sau din grupările românești de extremă dreaptă, altele – încercări mascate de poleire a situației în care au supraviețuit acolo, ani de-a rândul, diferite categorii de cetățeni români, unii pentru convingerile politice, alții pentru că aparțineau altor etnii.

Investigațiile în Arhivele Ministerului de Justiție-Direcția Judiciară – anii 1939-1944 – oferă cercetătorilor onești, animați de respect pentru adevăr, un material vast despre situațiile concrete din numeroasele centre „corecționale“ (închisori, temnițe „cu tradiție“, lagăre de diferite categorii, locații) precum și liste ale persoanelor active în mișcarea legionară, dar și în organizațiile politice de stânga, militante în frontul antifascist din România.

Propun cercetătorilor istoriei românești contemporane să publice documentele din arhivele Direcției Judiciare, depozitare ale realităților timpului, capabile să ofere o altă lumină asupra evenimentelor din anii dictaturii legionaro-antonesciene. Voi reproduce – spre edificare pentru cititorii revistei Historia – un Raport al procurorului general I.D. Popescu, de la Curtea de Apel Craiova, identificat cu „Nr.4082” și datat „1941, August 23“ (coincidență întâmplătoare!).

Ion Gheorghe Maurer

Procurorul general din Craiova scrie că în anul 1940 s-a înființat la Tg. Jiu, printr-o decizie guvernamentală, „un lagăr pentru soldații din fosta Armată poloneză.” Mai târziu, „cu începere de la 15 februarie 1941“, Guvernul român a transformat Lagărul de la Târgu-Jiu „...în lagăr de internați politici“.

La mijlocul lunii mai și începutul lunii iunie 1941, Guvernul generalului Ion Antonescu a hotărât ridicarea în masă a evreilor din zonele de graniță cu URSS – Valea Sucevei, Siret, Rădăuți-Prut, dea lungul Prutului – și evacuarea familiilor respective înspre Muntenia- Oltenia. Așa se face că „...la 28 iunie 1941“ au fost internați în Lagărul de la Târgu-Jiu „...5000 de evrei evacuați din Nordul Moldovei...“ (s.n.). Autoritățile militare și judiciare au decis ca femeile și copiii minori (s.n.) să fie „eliberați“ de la Târgu- Jiu „...și încartiruiți și întreținuți de Comunitățile evreiești...“ în orașele Turnu-Severin, Lugoj și Târgu- Jiu.

Procurorul I.D. Popescu arată că „în august 1941“, dintre evreii evacuați și internați în Lagărul Târgu- Jiu în iunie 1941 „...au mai rămas în lagăr 3228 bărbați, din care 2027 sunt trimiși pe Valea Jiului să lucreze la construcția liniei ferate“ (s.n.).

În continuare, procurorul scrie că în afară de evrei, în lagăr sunt alte cinci categorii de internați politici: 1) legionari; 2) comuniști; 3) suspecți de mobilizare S.I. și 5. II; 4) sabotori și 5) spioni.

Comandantul lagărului – scrie procurorul craiovean – este colonelul Zlătescu. El răspunde numai față de MAI – Siguranța statului. Referinduse la convorbirea cu Zlătescu, procurorul arată că acesta i-a declarat că „...răspunde numai în fața generalului Ion Antonescu“.

În Raportul său, procurorul general înregistrează lucid următoarele observații:

- Mâncarea internaților este „foarte proastă“. Unii evrei, prin „șpagă au un regim preferențial“, față „de alți coreligionari care sunt rău tratați... bătuți, legați de pom și puși la munci grele“. (s.n.) 

- Procurorul general a realizat „sondaje“ printre internați și scrie că unii „medici dentiști“- evrei protejați - „o duc bine pentru că fac servicii șefilor lagărului.“

- Apoi notează că „toată lumea“ din lagăr și din vecinătatea lui se ferește să dea declarații...

Procurorul a cerut informații și de la diferiți cetățeni „din împrejurimi“ care au declarat că în lagăr „se săvârșesc mari abuzuri, iar liberarea internaților evrei nu se face decât în schimbul unor importante sume de bani“.

Autorul Raportului prezintă, în anexă, felurite declarații, între care și una semnată de un personaj politic ce va deveni important și pe care o reproduc:

Subsemnatul Ion Gheorghe Maurer avocat, internat în lagărul de internați politici din Tg. Jiu, grupa VII-a, asupra celor întrebate declar cele ce urmează:
Din informațiile ce am, pot afirma cu certitudine că nici unul din internații grupei a VII-a cari au fost eliberați sau transferați în altă grupă nu au plătit pentru acest lucru vreo sumă de bani personalului de administrațiune sau conducerii acestui lagăr. Cred ferm că atât dl. colonel comandant cât și subalternii Domniei Sale nu pot în nici o formă fi bănuiți în această privință. În ce privește alimentația în lagăr - alimentație care este deosebit de insuficientă - cred că ea se datorește cantităților mici alocate cât și felului alimentelor ce se predau, în nici un caz însă nu predării unei cantități necorespunzătoare drepturilor alocate. Aceasta este declarațiunea mea. Ion Gheorghe Maurer avocat, Lagărul Internaților politici Tg. Jiu, Gr. VII-ea.

[Pe Declarație este scris cu cerneală: „12.VIII 1941, văzut P. general I. D. Popescu.”]

Imagini din lagărul de la Târgu-Jiu

În partea ultimă a Raportului său, procurorul I. D. Popescu prezintă informații ample despre neregulile din lagărele din „Craiova-Obedeanu – lagăr“ și Turnu-Severin, unde erau „încartiruite“ mii de femei-evreice, multe dintre ele însoțite de copii mici... În același dosar de la Direcția Judiciară se află „Tabelele nominale“ ale deținuților-evrei, dar și un „Tabel nominal de eliberarea deținuților din Lagărul Tg. Jiu“, vreo 424 persoane. La 5 iulie 1941, 32 femei – evreice din Dărăbani, Dorohoi etc. sunt eliberate, iar unele transferate în alte lagăre.

La numărul curent „354“ citim: „Sadova Marieta actor. Data eliberării: 20 iunie 1941. Ordinul în baza căruia s-a făcut eliberarea: 105588/41. Autoritatea care a emis eliberarea: M. Af. Interne; numărul de evidență în lagăr: 709.” Artista și regizoarea Marietta Sadova fusese arestată și internată în lagăr după rebeliunea legionară din februarie 1941. Tabelul este semnat de Șeful Biroului Evidenței, Cpt. S. Gheorghe.

Foto sus: Nicolae Ceaușescu şi alţi deţinuţi politici în lagărul de la Târgu-Jiu (1943). © „Fototeca online a comunismului românesc”, Fotografia #E013, Cota: 1/1943

NOTE

[Arhivele Naționale ale României, București, fond Ministerul Justiției - Direcția Judiciară, dosar 24/1941, f. 20 și urm. Consultarea dosarelor 28 și 30 din 1941 pune în lumină proporțiile tragediei, îndeosebi a evreilor din Moldova și Muntenia.]