Tratatul de la Adrianopol (1829) - prevederile referitoare la Moldova şi Ţara Românească

Art. V.Principatele Moldovei şi Valahiei punându-se, în urma unei capitulaţii, sub suveranitatea Sublimei Porţi şi Rusia garantându-le prosperitatea, este de la sine înţeles că ele îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile care le-au fost acordate, fie prin capitulaţiile lor, fie prin tratatele încheiate între cele două imperii, sau prin hatişerifurile date în diverse momente.

În consecinţă, ele se vor bucura de libera exercitare a cultului lor, de o siguranţă perfectă, de o administraţie naţională independentă şi de o deplină libertate a comerţului;clauzele adiţionale stipulaţiilor de mai înainte, considerate necesare pentru a asigura acestor două provincii posibilitatea de a se bucura de drepturile lor, sunt consemnate în actul separat anexat, care este şi va fi socotit ca făcând parte integrantă din prezentul tratat.

Act separat relativ la principatele Moldova şi Ţara Românească

Cele două înalte puteri contractante, confirmând tot ceea ce a fost stipulat prin actul separat al convenţiei de la Akkerman referitor la modul de alegere a hospodarilor Moldovei şi Valahiei, au recunoscut necesitatea de a da administraţiei acestor provincii o bază mai stabilă şi mai conformă cu adevăratele interese ale celor două ţări.

În acest scop s-a convenit şi reglementat definitiv ca durata de guvernare a hospodarilor să nu mai fie limitată la şapte ani, ca în trecut, ci ca ei să fie de acum înainte învestiţi cu această demnitate pe viaţă, în afară de cazurile de abdicare de bunăvoie sau de destituire din cauză de delicte, prevăzute în numitul act separat.

Hospodarii vor reglementa nestingherit toate treburile interne ale provinciilor lor, consultând divanurile respective, fără a putea, totuşi, să aducă vreun prejudiciu drepturilor garantate celor două ţări de hatişerifuri, şi nu vor fi tulburaţi în administrarea lor internă de nici un ordin contrar acestor drepturi.

Sublima Poartă făgăduieşte şi se angajează să vegheze în mod scrupulos ca privilegiile acordate Moldovei şi Valahiei să nu fie încălcate în nici un chip de către comandanţii săi de la frontiere;să nu îngăduie nici un amestec din partea lor în treburile celor două provincii şi să împiedice orice incursiune a persoanelor riverane de pe malul drept al Dunării pe teritoriulvalah şi moldovenesc.

Vor fi considerate ca făcând parte integrantă din acest teritoriu toate insulele alăturate malului stâng al Dunării, iar şanalul (Thalweg) acestui fluviu va alcătui limita celor două principate de la intrarea sa în statele otomane până la confluenţa sa cu Prutul.

Oraşele turceşti aşezate pe malul stâng al Dunării, ca şi teritoriile lor (raiale) vor fi înapoiate Valahiei, pentru a se uni de acum înainte cu acest principat, şi fortificaţiile existente mai înainte pe acest mal nu vor mai putea fi niciodată refăcute.

Musulmanii care deţin bunuri imobile dobândite nu prin uzurparea drepturilor unor particulari, fie chiar în aceste oraşe, fie în orice alt punct al malului stâng al Dunării, vor fi obligaţi să le vândă indigenilor într-un răstimp de optsprezece luni.

Sublima Poartă, însufleţită de dorinţa sinceră de a le procura celor două principate toată bunăstarea de care se pot bucura ele şi informată de abuzurile şi jignirile care se săvârşesc acolo cu prilejul strângerii diferitelor provizii impuse de consum la Constantinopol, de aprovizionarea fortăreţelor situate pe Dunăre şi de nevoile arsenalului, renunţă în întregime şi mcomplet la dreptul său în această privinţă. În consecinţă, Valahia şi Moldova vor fi dispensate pentru totdeauna de a furniza grânele şi alte mărfuri de consum, oile şi lemnul de construcţie pe care erau obligate să le livreze mai înainte.

De asemenea, nu li se va cere acestor provincii, în nici un caz, muncitori pentru lucrările de fortificaţii şi nici o altă corvoadă, de orice fel ar fi ea.

Dar, în scopul de a despăgubi tezaurul imperial de pierderile pe care această renunţare totală la drepturile sale i le-ar putea aduce, independent de tributul anual pe care cele două principate trebuie să-l plătească Sublimei Porţi sub denumirea de haraci, de idie şi de rechiabie (după conţinutul hatişerifurilor din 1802), Moldova şi Valahia vor plăti fiecare anual Sublimei Porţi, sub formă de compensaţie, o sumă de bani a cărei mărime va fi determinată ulterior de comun acord.

sursa:Bogdan Murgescu – Istoria Romaniei in texte