Top 6 cele mai periculoase tendințe în modă din istorie
A ține pasul cu cele mai recente tendințe în modă poate însemna uneori să-ți sacrifici propria sănătate și confortul de dragul stilului.
Tendințele moderne, inclusiv lenjeria modelatoare sufocant de strâmtă, balerinii fragili și gențile tote supradimensionate, le-au provocat neplăceri multor persoane care le poartă. Însă aceste tendințe sunt inofensive în comparație cu multe dintre modelele vestimentare la modă din trecut — unele dintre ele fiind chiar letale.
1. Pantofii amețitor de periculoși
Inventarea tocului stiletto în anii 1950 a fost primită cu reacții împărțite. Pentru cele care îi purtau, acesta a devenit un simbol al feminității și al emancipării, iar multe femei apreciau înălțimea suplimentară pe care le-o oferea. Altele însă considerau tocul stiletto incomod la mers.
Nu a durat mult până când au apărut îngrijorări cu privire la potențialele efecte nocive ale acestor tocuri. În 1953, revista britanică de fotojurnalism Picture Post a publicat un articol intitulat „The Hazards of the Stiletto Heel” („Pericolele tocului stiletto”), în care erau prezentate avertismentele medicilor cu privire la riscurile pe care purtarea acestor pantofi le putea implica, de la entorse ale gleznei până la fracturi.
Decenii mai târziu, preocupările privind efectele nocive ale pantofilor cu toc înalt continuă să existe. Studiile au arătat că există o legătură directă între purtarea tocurilor înalte și leziunile musculo-scheletice.
Însă nu doar purtarea pantofilor stiletto poate provoca răni. În 2016, The Telegraph relata că pantofii stiletto fuseseră folosiți ca arme în sute de agresiuni. În 2013, cetățeana americană Ana Trujillo, supranumită „Ucigașa cu stiletto”, a fost condamnată la închisoare pe viață după ce și-a înjunghiat iubitul de 25 de ori cu un pantof stiletto din piele întoarsă albastră.
2. Corsetul mortal
Corsetul are o istorie lungă și adesea controversată, care poate fi urmărită de-a lungul mai multor secole. Începând din secolul al XVI-lea, acesta era un articol de lenjerie confecționat din os de balenă și, uneori, din oțel, folosit pentru modelarea taliei.
De-a lungul anilor, au apărut tot mai multe îngrijorări cu privire la efectele nocive ale purtării corsetelor, în special în cazul practicii numite „tight lacing”, adică strângerea excesivă a corsetului.
De exemplu, în 1793, medicul și anatomistul german Samuel Thomas von Sömmerring a publicat o carte în care își exprima îngrijorarea cu privire la strângerea prelungită a corsetului. El scria că această practică putea comprima coastele și alte organe interne și putea provoca deformări ale cutiei toracice.
În iunie 1890, revista medicală The Lancet a publicat, de asemenea, un articol despre efectele devastatoare ale strângerii excesive a corsetului, printre acestea numărându-se coaste rupte, organe afectate, dificultăți de respirație, deformări și chiar moartea.
Deși moda corsetelor extrem de strâmte poate să fi dispărut în mare parte, există în continuare preocupări cu privire la efectele pe care versiunile moderne, sub forma lenjeriei modelatoare, le pot avea asupra organismului. Cercetările au arătat că purtarea hainelor foarte strâmte, precum lenjeria modelatoare, poate avea efecte negative asupra respirației.
3. Rochiile otrăvitoare
În perioada victoriană a apărut o tendință mortală pentru o anumită nuanță de verde-smarald, care a devenit populară pentru țesături, mobilier și articole vestimentare. Însă verdele era o culoare dificil de obținut. Pentru a crea această nuanță vibrantă și la modă, croitoresele din epoca victoriană foloseau un anumit colorant numit verde de Scheele, care conținea cantități mari de arsenic.
Publicul nu știa cât de periculoase erau aceste rochii îmbibate cu arsenic până când renumitul chimist A. W. Hofmann a publicat, în 1862, un articol intitulat „The Dance of Death” („Dansul morții”), în care dezvăluia toxicitatea periculoasă a colorantului verde. În săptămâna următoare, publicația satirică Punch Magazine a prezentat o caricatură intitulată „The Arsenic Waltz” („Valsul arsenicului”), în care apărea un schelet îmbrăcat într-o rochie de bal.
Efectele letale ale purtării acestor rochii includeau ulcerații, insuficiență de organe și, în cele din urmă, moartea. Tinerele care confecționau aceste rochii în fabrici prezentau, de asemenea, simptome precum răni deschise, convulsii, vărsături și chiar deces.
4. Cosmetice toxice
Regina Elisabeta I era cunoscută pentru tenul său alb, asemănător porțelanului, considerat la acea vreme un semn al frumuseții și al statutului social. Însă machiajul folosit de regina Elisabeta I pentru a obține acest aspect era și o mască menită să-i acopere cicatricile lăsate de variolă.
Regina își obținea tenul palid folosind Venetian Ceruse, un produs cosmetic pe bază de plumb despre care se crede că ar fi contribuit la moartea sa. Cercetări recente au constatat că machiajul alb folosit de regina Elisabeta I era, de fapt, o combinație de plumb și oțet alb, ceea ce permitea plumbului să pătrundă în organism în cantități mai mari decât în cazul altor rețete de Venetian Ceruse.
La fel ca multe alte tendințe vestimentare, machiajul pe bază de plumb are o istorie îndelungată. Regina egipteană Cleopatra folosea un creion de ochi kohl pe bază de plumb, iar cercetări mai recente arată că acesta ar fi putut, de fapt, să fi contribuit la prevenirea unor boli.
5. Coafuri periculoase
Părul, atât de des un simbol al modei, a făcut de-a lungul anilor obiectul multor tendințe toxice.
De exemplu, coafura Pompadour din anii 1900 (denumită după doamna de Pompadour, o figură a curții franceze din secolul al XVIII-lea) își obținea volumul cu ajutorul unor pomade cu plumb, foarte la modă, dar toxice.
La începutul secolului al XX-lea a apărut și o tendință neobișnuită și periculoasă pentru produse îmbogățite cu radiu, inclusiv tonice și uleiuri pentru păr care conțineau radiu. Unele produse susțineau că radioactivitatea ar ajuta la creșterea părului și ar vindeca mătreața. În anumite cazuri, radiul era chiar aplicat pe păr pentru ca acesta să strălucească în întuneric. Expunerea pe termen lung la radiu avea însă numeroase efecte nocive, inclusiv asupra oaselor și sângelui, chiar și la mai mulți ani după utilizare.
6. Fibre inflamabile
În 1871, tinerele surori vitrege ale lui Oscar Wilde au participat la o petrecere de Halloween în Irlanda. Fiind membre ale înaltei societăți, ambele erau îmbrăcate după ultima modă, purtând fuste ample cu crinolină și cercuri. În timp ce dansau, fustele lor voluminoase au luat foc de la o lumânare, iar ambele și-au pierdut, din păcate, viața.
Povestea lor tragică nu a fost un caz izolat. În perioada victoriană, se estimează că peste 3.000 de femei au avut aceeași soartă.
Crinolina era apreciată pentru lejeritatea sa și libertatea de mișcare pe care o oferea, însă era voluminoasă și extrem de inflamabilă. În 1858, The New York Times relata că, în medie, trei persoane mureau în fiecare săptămână din această cauză, făcând din crinolină una dintre cele mai periculoase tendințe vestimentare din istorie.
Așa cum tendințele modei se schimbă, se schimbă și pericolele care pot apărea în urma purtării lor. Totuși, ne putem considera mult mai norocoși decât predecesorii noștri, deoarece tendințele vestimentare de astăzi sunt, în general, mult mai puțin letale decât multe dintre cele din trecut.
Foto sus: Valsul arsenicului. Noul dans al morții. Caricatură publicată de Punch Magazine, în 1862 (© Public Domain Image Archive / Wellcome Collection)
-------
Autor: Naomi Braithwaite, profesor asociat de modă și cultură materială, Universitatea Nottingham Trent
Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Mai multe pentru tine...
